Pentru a putea asigura cât mai bine un nivel constant la glucozei în sânge, proprietarul trebuie să respecte cu stricteţe trei reguli ,,de aur”:
1) Exerciţiile fizice trebuie făcute la aceeaşi oră şi fără fluctuaţii mari de efort.
2) Hrana se administrează la aceeaşi oră, în aceeaşi cantitate şi doar hrana de dietă. Regula de bază constă în eliminarea completă a carbohidraţilor uşor digerabili, care ridică brusc şi puternic nivelul glucozei în sânge, crescând astfel necesarul de insulină.
Diabetul zaharat este o boală a sistemului endocrin, caracterizată prin incapacitatea organismului de a-şi regla nivelul glucozei din sânge. Apare în urma unui deficit de insulină (hormon secretat de pancreas), cel mai frecvent între vârsta de 3-7 ani şi în procent mai mare la femele, majoritatea câinilor afectaţi fiind obezi.
Insulina are rolul de a introduce glucoza din sânge în celule, unde este folosită ca sursă de energie. În lipsa ei, celulele nu se mai hrănesc şi în scurt timp mor.
Dacă ești proprietarul unui câine, cu siguranță, acesta ocupă un loc deosebit de important în viața și în familia ta. El participă activ la bucuriile familiale, de aceea, o igienă corespunz\toare îl va menține într-o stare de sănătate bună și îi va oferi o viață lungă și fără probleme, iar tu vei fi un stăpân fericit.
Unde va dormi?
Oriunde ai hotărât că va dormi, trebuie să-i aranjezi un culcuş care să-i fie confortabil şi să-i dea senzaţia de protecţie. Mângâie-l din când în când pentru a-ţi face simţită prezenţa.
Dacă plânge sau latră nu-i da atenţie. Nu trebuie să înveţe că te duci la el doar când face asa. Dacă îl vei mângâia doar când e liniştit, va întelege că acesta este modul în care îţi poate atrage atenţia.
Nu-i da atenţie toată ziua; mai lasă-l singur în cameră din când în când.
Sosirea unui câine în casă este un moment de bucurie; de aceea va trebui să ştim cum să-l cunoaştem.
Care este vârsta la care este bine să-l adoptăm?
Primele săptămâni din viaţa unui câine au o importanţă deosebită deoarece, împreună cu patrimoniul său genetic, vor determina caracterul acestuia. Sunt anumite etape pe care fiecare câine trebuie să le parcurgă ca să devină un animal adult echilibrat, care să se adapteze la diferitele situaţii. De aceea este important să rămână cu mama lui măcar până la 7-8 săptămâni.
Standard FCI nr.144
Deutscher Boxer
fifiara de origine: Germania
Data publicării stan-dardului de origine în vigoare: 30.X.1967
Clasificare FCI: grupa a II-a: Pinscheri și Schnauzeri, molosoizi și Ciobănești elvețieni; secțiunea 2: câini de tip molosoid, necesită probă de lucru.
Aspect general: câine de talie medie, viguros, compact, cu osatură puternică; are o alură vioaie; nu trebuie să fie nici greoi dar nici cu o structură prea delicată.
Un prieten fidel și un jucăuș pe cinste
Cam așa poate fi caracterizat, în câteva cuvinte, un Boxer. Acest câine pare a nu se maturiza niciodată, rămânând un jovial până la adânci bătrâneți. De o afecțiune ieșită din comun față de familia lui, uneori devine chiar puțin obositor și incomod din cauza veseliei debordante de care dă dovadă. Deja imaginea aceea a unui câine de luptă, cu o mușcătură puternică și periculoasă, nu mai este valabilă, asta datorându-se în principal crescătorilor.
“Boxerul este combinația perfectă dintre putere și afecțiune. Din această fuziune a luat naștere caracterul unic al acestui câine. Structura superbă și echilibrul său psihic l-au transformat într-un câine iubit de toată lumea. Întotdeauna vigilent, gata să-și protejeze stăpânul în orice situație, fără să se teamă de forța adversarului, susținut îndeaproape de simțul datoriei, Boxerul este un atlet desăvârșit și un animal de companie prietenos.” (crescătorul italian Mario Confalonieri, 1947)
În cazul examinării cavității bucale, medicul constată miros amoniacal specific, gingivită și, uneori, ulcere. Acest tablou clinic indică de fapt sindromul uremic: o autointoxicație a organismului cu substanțe rămase în organism prin reducerea funcției excretorii renale. Este vorba așadar despre o stare gravă, cu acidoză metabolică, uneori însoțită de hipotermie și urmată chiar de deces.