De asemenea, s-a constat, tot la masculii castraţi, şi diminuarea mirosului neplăcut al urinei, toate aceste avantaje, împreună cu scăderea importantă a incidenţei afecţiunilor aparatului genital în urma sterilizării, făcând mult mai uşoară îngrijirea unui animal castrat decât cea a unuia nesterilizat.
Al doilea stadiu de boală evoluează cu lipsa poftei de mâncare, abatere, plăgi pe cap, edeme ale membrelor, otite, cheratite, tuse.
În faza finală de boală, după câteva luni, apar şi tulburările cardiace, respiraţie greoaie, slăbire exagerată, sincopă, animalul oboseşte la cele mai mici eforturi, congestie pulmonară.
Ce este Dirofilarioza?
Aceasta este o boală parazitară care se manifestă la nivel cardio-pulmonar (partea dreaptă a cordului, artera pulmonară şi vena cavă posterioară). Boala este foarte răspândită în ţările cu climat cald, iar mai nou a apărut şi în Europa, în ţările mediteraneene. În România a apărut cu frecvenţă mai mare doar de 2-3 ani.
Din punct de vedere medical, în urma sterilizării s-a constatat că:
– riscul dezvoltării tumorilor mamare scade până la sub 1%, în cazul în care sterilizarea s-a produs chiar înainte de prima perioadă de călduri, şi până la 8% în cazul în care operaţia s-a făcut imediat după prima perioadă de călduri;
– riscul dezvoltării de infecţii uterine (piometru) scade la 0 în cazul practicării ovariohisterectomiei şi este considerabil diminuat în cazul practicării doar a ovariectomiei;
Principalele avantaje pentru care se practică sterilizarea chirurgicală la animalele de companie constau în limitarea împerecherilor şi a naşterilor nedorite, care au ca rezultat un număr din ce în ce mai mare de căţei care nu pot fi plasaţi în familii, şi în reducerea considerabilă a incidenţei unei multi- tudini de afecţiuni ale aparatului reproducător. Milioane de câini sunt omorâţi anual din cauza suprapopulării comunităţii umane cu reprezentanți canini, ceea ce face imposibilă găsirea unei familii pentru fiecare căţel născut.
Eterna rivalitate… mit sau ficţiune?
Îţi doreşti încă un membru în familie? Vrei să completezi viaţa copiilor tăi care-şi doresc cu ardoare o pisică, deşi până acum singurul membru patruped din casă a fost un câine, și ţi-e teamă? Nicio problemă! Noi te sfătuim să stai liniştit, deoarece poţi menţine armonia în casă cu o condiţie: să fii calm, responsabil şi răbdător.
Iniţial, trebuie să recunoaşti că pisicile şi câinii sunt două specii diferite, care văd lumea din alte perspective.Singurul lucru pe care îl au în comun este că ambii ne sunt dragi şi de aceea îi preferăm aproape. Etapele de socializare şi dezvoltare diferă de la câine la pisică. Dacă vei lua în considerare şi acest lucru, căminul tău va fi unul liniştit. “Dacă este posibil, încearcă să le faci cunoştinţă pe durata etapei lor optime de socializare. Pisicile trec prin această perioadă între cea de-a 2 a săptămână și săptămâna 7 de viaţă, iar câinii între săptămânile 3 şi 12” susţine Nicholas Dodman, specialist în medicină veterinară şi psihologie felină.
Weight Pullingul este un sport canin ca şi oricare altul (agility, bite hanging, courssing etc.) el fiind foarte cunoscut şi răspândit în Statele Unite ale Americii, dar care a început să atragă mulţi fani şi participanţi şi pe continentul nostru.
Dacă în competiţiile de agility calităţile principale sunt rapiditatea şi viteza de reacţie, în Weight Pulling punctele forte sunt: rezistenţa şi forţa extremă. Totuşi, cred că aceste două sporturi au, ca şi punct de plecare, un numitor comun esenţial şi anume: in “ataşamentul faţă de stăpân/handler”.
IWPA (International Weight Pulling Association) are ca introducere în vasta sa documentaţie de specialitate, un citat interesant care, în alte sporturi canine sau discipline de dresaj, este de nedorit: “Câinele dumneavoastră vă trage de lesă după el de fiecare dată când îl scoateţi la o plimbare? Cainele dumneavoastră vă trage aşa de puternic încât vă doare umărul? …atunci câinele dumneavoastră ar putea fi un star în devenire în Weight Pulling.”
Problemele sexuale sunt mai acute la masculi: devin agitaţi, pot scânci mult timp, devin uşor agresivi. Să nu crezi că vei rezolva această problemă găsindu-i o “logodnică”. Din contră, câinele va fi copleşit, iar dorinţa lui se va mări, ajungând uneori la obsesie. În acest caz, îți rămâne un singur lucru de făcut pentru a diminua nivelul hormonal din organism: castrează-l. Animalul va fi eliberat de tensiuni, se va linişti şi va fi mai ataşat de stăpânii săi. În plus, această operaţie îl va proteja de tumori testiculare şi prostată, boli frecvente la câinii adulţi.
Dacă un câine este fericit, cu siguranţă că şi stăpânul lui este la fel. Însă, există situaţii când acesta se transformă într-un mic terorist care nu ascultă, fuge, distruge, fură, latră fără încetare, este gelos, agresiv sau, din contră, temător, anxios, hiperactiv. Toate aceste “simptome” trebuie să ne ducă cu gândul la un singur “diagnostic”: este nefericit.
Însă, pentru această “boală”există leac.Trebuie să-l tratezi cu răbdare şi să-l transformi într-un câine sănătos, liber, care se simte util şi apreciat şi, nu în ultimul rând, conferă-i siguranţă.