Nanook Of The North

Nanook Of The North

Eskimoşii şi câinii lor sau Lupta pentru supravieţuire

În urmă cu mai bine de o sută de ani, omenirea era fascinată de expedițiile polare și de traiul oamenilor acelor locuri izolate de civilizație. Numeroși oameni de știință, aventurieri, curioși care-și doreau să îmbățișeze din tradiția și sălbăticia acelor zone, au luat la pas ținutul arctic, având drept călăuze eskimoșii.

Odată cu Nanook of the North al regizorului Robert Flaherty a fost încununată era filmului documentar modern, dar, în același timp, au fost elaborate niște convingeri care și astzăzi definesc acești oameni ai regiunilor polare: ambiția și hotărârea, lupta pentru supraviețuire, detașarea cu ușurință de greutățile cotidiene. În perioada 1910-1920, Robert Flaherty a luat parte la numeroase expediţii polare și a realizat hărţi detaliate care au fost extrem de utile pentru descoperirea unui grup de insule necercetate. Pe una dintre aceste insule, guvernul canadian a botezat-o Insula Flaherty.

Dar nu despre realizările lui Flaherty în materie de cercetare polară vreau să vă vorbesc ci despre traiul eskimoșilor alături de familiile lor, din care făceau parte și câinii, așa cum a fost surprins în pelicula care avea să facă furori în 1922.

În ceea ce avea să fie denumit de către mai marii cinematografiei: ”primul documentar modern” este prezentată viața vânătorului Nanook (pe limba eskimoșilor Nanook înseamnă „urs alb”), a celor două soții ale sale Cunayou şi Nyla, şi a celor doi copii ai săi, Alee şi Allegoo. La fel ca și ceilalți eskimoși, familia lui Nanook duce o existenţă tradiţională în tundra îngheţată, fără mijloace moderne de supraviețuire, fără industrie, doar mai câștgând câte ceva din comerțul cu blănuri. Flaherty îi surprinde pescuind în apele îngheţate, vânând vulpi şi morse, construind un iglu, mergând cu sania cu câini, împărțind cu aceștia hrana greu dobândită. Filiala canadiană a unei companii franceze de blănuri i-a oferit lui Flaherty suma de 50.000 de dolari pentru expediţia care a durat 16 luni și în care avea să filmeze și un crâmpei din viața acestor eskimoși.

De ce și mai ales prin ce impresionează Nanook? Tocmai prin lupta pentru supraviețuire într-o lume în care șansele ca traiul de pe-o zi pe alta să nu mai fie o bătaie de cap sunt nule. În documentarul lui Flaherty, Nanook joacă propriul lor de aventurier, vânător, cap de familie, musher. Nanook este parte reală din zona de nord a lumii. Furtunile de zăpadă, foamea, oboseala, armele primitive cu care se străduiește să-și dobândească hrana, toate sunt reale. Cred că fiecare dintre noi se regăsește în Nanook. Iar Flaherty a știut să surprindă fiecare emoție a acestuia cu o genialitate greu de egalat chiar în ziua de azi, când tehnicile moderne sunt atât de accesibile.

Nanook se poartă natural, vânează nestingherit, îşi iubeşte soţiile, pe cei mici şi-şi struneşte câinii cu o dibăcie moştenită de la strămoşii săi. Deşi Flaherty a ţinut să scoată în evidenţă faptul că eskimoşii găseau destul de greu hrană iar vânătoarea era o adevărată aventură, câinii lui Nanook par îngrijiţi corespunzător, dolofani, cu blana bogată şi, sunt convinsă, deosebit de călduroasă. În timp ce iarna, câinii cei mari dormeau afară, încovrigaţi, acoperiţi de zăpadă, puiuţilor li se amenaja un iglu special.

Nanook, prin intermediul regizorului, ne oferă şi o explicaţie în acest sens: puii dormeau într-un iglu mai mic pentru a nu fi răniţi sau chiar mâncaţi de fraţii lor mai mari.

Pentru cei interesaţi de cum arăta viaţa la Pol acum o sută de ani, Nanook of the North este cheia unor descoperiri interesante!