Jack Russell Terrier – energie pură!
DogMagazin nr.95/ 07.2010/ Profil de rasã


Originar din Anglia, dar dezvoltat în Australia. Are o rudă aproape identică, originară din Anglia. Posedă un simţ al respectului de sine atât de puternic încât, de multe ori, te simţi mic(ă) în preajma sa. Şi-a construit un brand, fără ajutorul niciunei agenţii de publicitate. Jack Russell Terrier este un câine căruia nu-i scapă nimic. Fugăreşte orice lucru, până îl prinde. Şi atunci se simte bine. Dar această satisfacţie nu durează mult şi pleacă în căutare de altceva. E neastâmpărat. E încăpăţânat. E gălăgios. E orice vrei tu să fie. Mai puţin un câine leneş.

Istorie
Dacă privim fotografiile mai vechi, observăm că Jack Russell-ul din zilele noastre este foarte asemănător Fox-Terrier-ilor de muncă din Anglia de dinainte de 1900. Rasa a rezistat tuturor schimbărilor suferite de către Fox Terrier - pe care le vedem în exemplarele din zilele noastre - numai datorită entuziasmului crescătorilor de muncă englezi, "răspunzători" de supravieţuirea sa mai bine de 100 de ani.
Micuţii Fox-Terrieri de muncă albi, aşa cum îi ştim noi astăzi, au fost crescuţi, pentru prima data, de către părintele john Russell, un vânător pasionat, născut în 1795.
Dificultatea de a diferenţia câinii de animalele care trebuiau vânate a impus necesitatea creării unui câine de vânătoare de o culoare mai stridentă, în principiu - albă. Astfel, aflat în ultimul an la Exeter College, Oxford, Russell a achiziţionat, în 1819, o femelă de terrier mica şi de culoare alba cu pete gri, pe nume Trump. Despre aceasta, părintele Davies, un prieten de-ai lui Russell, avea să scrie mai târziu: "Trump era un animal aşa cum Russell nu văzuse decât în visele sale". Aceasta reprezenta idealul pentru un Fox Terrier (la acea vreme termenul "Fox Terrier" era folosit pentru orice terrier care era utilizat la vânătoarea de vulpi), în opinia lui Russell. Coloritul ei era descris astfel: "...de culoare alba, doar cu o pată de gri-închis pe fiecare ochi şi ureche, având un punct, nu mai mare decât o monedă de un penny, la baza cozii".
Aşadar, această femelă a reprezentat punctual de plecare în dezvoltarea unui câine curajos, special construit pentru vânătoare, cu un fizic care să-I permit să alerge şi să prindă vulpile sau orice alt animal vizat de către vânători.
Caracteristic pentru acest câine era agresivitatea lui calculată, ceea ce îi permitea să prindă vânatul, dar să nu-l deterioreze, lucru considerat nesportiv şi care ar fi dus la oprirea vânătorii.
Aceste trăsături au făcut ca terrier-ii dezvoltaţi de John Russell să fie foarte apreciaţi de vânătorii acelor timpuri. Totuşi, având în vedere că Russell a fost nevoit, în repetate rânduri, să-şi vândă câinii din motive financiare, este greu de crezut că vreunul dintre terrier-ii de azi este descendent direct al lui Trump.
După cel de-al doilea război mondial, cererea pentru câini de vânătoarea a scăzut dramatic, la fel şi numărul de exemplare de Jack Russell Terrier. În această perioadă, câinii au început să fie crescuţi mai mult ca animale de companie. Astfel, au apărut încrucişări cu Pembroke Welsh Corgi, Chihuahua sau orice alt tip de terrier de mici dimensiuni, rezultând mai multe varietăţi de câini. În acest moment apare separarea Russell Terrier-ului în două rase distincte: Parson Russell Terrier şi Jack Russell Terrier. Diferenţele dintre ele nu sunt mari şi ţin mai mult de culoare, de textura părului, de dimensiuni şi de forma corpului. În rest, standardele sunt oarecum asemănătoare. Parson-ul este un pic mai înalt şi are o formă a corpului oarecum pătrată, în timp ce Jack este mai alungit şi mai scund.
Deşi ambele rase sunt originare din Anglia, numai Parson Russell Terrier-ul a fost şi dezvoltată aici. Jack Russell Terrier-ul provine din Anglia, dar a evoluat în Australia.
În urma mai multor discuţii şi controverse, în data de 22 ianuarie 1990, atât Federaţia Chinologică Internaţională, cât şi Kennel Club-ul au recunoscut oficial rasa sub numele Parson Jack Russell Terrier. Iar nouă ani mai târziu, în 1999, rasa a devenit doar Parson Russell Terrier. Numai că în luna octombrie a anului 2000, FCI a despărţit-o în două, în funcţie de dimensiuni. Astfel, câinii cu picioarele puţin mai lungi au fost incluşi în varietatea numită Parson Russell Terrier, iar cei cu picioarele mai scurte - în varietatea Jack Russell Terrier.

*tot articolul în ediţia tipărită