Labradoodle
DogMagazin nr.95/ 07.2010/ Profil de rasã


În numărul trecut, ţi-am prezentat Poodle-ul - o rasă destul de pretenţioasă în ceea ce priveşte toaletarea. Labradorul nu e deloc năzuros din acest punct de vedere. Poodle-ul pare mai mult un câine de jucărie. Labradorul impune respect. Şi, totuşi, cei doi împart ceva, au un lucru în comun, de fapt, o fiinţă, sunt „părinţii" unei rase mai puţin cunoscute: Labradoodle.

Istorie
Deşi poate că exista şi dinainte de această dată, Labradoodle-ul a fost crescut pentru prima oară, în mod deliberat, începând cu anul 1988, când australianul Wally Conran a încrucişat un Labrador Retriever cu un Poodle Standard.
Scopul lui Conran era să combine calităţile Poodle-ului cu cele ale Labradorului. Ce-l interesa pe el cel mai mult era faptul că Poodle-ul năpârleşte destul de puţin, iar Labradorul are un temperament calm şi este foarte uşor de dresat. Astfel, şi-a dorit să realizeze o rasă care să poate fi de ajutor şi persoanelor alergice la părul de câine. Aşa a apărut Labradoodle-ul!
Lui Conran i-a venit această idee după ce a întâlnit o femeie oarbă din Hawaii, care îşi dorea un câine-ghid, dar un Labrador i-ar fi agravat alergia soţului ei.
Iniţial a dorit să dreseze, în acest scop, un Poodle Standard, dar mostre din saliva şi părul a 33 de exemplare ale acestei rase i-au provocat bărbatului reacţii alergice. După ce a apărut primul cuib de Labradoodle, Conran a observat că soţul respectivei femei nu avea nicio problemă în preajma lor.
Aşa a apărut Sultan, unul dintre primii pui de Labradoodle, care a fost antrenat special pentru a fi câine-ghid.
Această rasă a cunoscut, apoi, un succes deosebit în rândul crescătorilor australieni, beneficiind şi de o promovare media consistentă.
În prezent, exemplarele rasei Labradoodle sunt excelenţi câini de asistenţă, sunt folosite şi de centrele de terapie cu ajutorul animalelor, sunt buni câini-ghizi, dar şi animale de companie extraordinare.

Caracteristici generale
Deşi nu este recunoscută ca o rasă pură, Labradoodle a câştigat destul de rapid o mulţime de fani, atât din Australia - ţara sa de origine - cât şi din întreaga lume, în special din Statele Unite ale Americii.
Motivele pentru care Labradoodle nu a fost încă recunoscută oficial sunt multiple. În primul rând, aceşti câini nu posedă o consistenţă în ceea ce priveşte trăsăturile lor generale. În timp ce unii Labradoodle au moştenit caracteristica primilor pui, năpârlind foarte puţin şi neprovocând reacţii alergice celor care sunt predispuşi la astfel de afecţiuni, alţii nu le-au moştenit.
De asemenea, aceştia sunt diferiţi şi în ceea ce priveşte aspectul fizic şi temperamentul. Nimic neputând fi previzibil. Textura părului poate varia de la aspru şi sârmos, până la moale şi mătăsos; acesta poate fi drept, în valuri sau cârlionţat.

Stopul este bine definit, cu sprâncenele drepte, în vreme ce capul are o formă cu rotunjimi armonioase, fără să fie pătrăţoasă sau prea alungită.
Urechile sunt ţinute în jos, pe lângă cap, fiind acoperite cu blană şi nedepăşind colţul buzelor.
Ochii sunt uşor rotunjiţi, mari şi expresivi.
Muşcătura este în formă de foarfece, fără prognatism inferior sau superior.
Nasul este mare şi pătrăţos.

*articolul integral in editia tipărită