Simţuri ştiute şi neştiute la câini
DogMagazin nr.95/ 07.2010/ Comportament


Ca şi oamenii, câinii au cinci simţuri, dar superstiţia populară ne vorbeşte şi despre un al şaselea simţ neştiut, sau poate mai puţin explorat de oamenii de ştiinţă. Mai mult sau mai puţin dezvoltate, aceste simţuri îl ajută pe prietenul nostru patruped să comunice cu ceilalţi câini sau să descopere mediul înconjurător.

Viaţa intrauterină, vocalizarea şi reacţia la stimuli
Un fetus uman resimte stresul, percepe sunetele din afară. La fel se întâmplă şi cu fetusul de câine. Încă din viaţa intrauterină câinele percepe foarte clar zgomotele exterioare prin intermediul lichidului amniotic. Ca şi puiul de om, în viaţa intrauterină, puiul de câine resimte acut stresul care o afectează pe mamă, iar acesta poate să îl afecteze pe tot parcursul vieţii extrauterine. Aproape imediat după naştere, căţeii vor face zgomote pe diverse tonuri. Mama lor va şti când le este foame sau când îi doare ceva în funcţie de zgomotele pe care le fac. Primul lătrat poate fi auzit la 3-6 săptămâni de la naştere. Câinele tău foloseşte lătratul pentru a comunica o varietate de sentimente, un sunet diferit poate fi folosit în diferite situaţii. Va lătra pentru a avertiza apariţia intruşilor, pentru a-şi revendica teritoriul, pentru a saluta în timp ce se joacă, sau pentru a atrage atenţia.
Un câine foloseşte mârâitul pentru a avertiza, a ameninţa, sau pentru a se apăra. Nu ar trebui să provoci, iar copiii nu ar trebui să se apropie niciodată de un caine care mârâie, pentru că ar putea provoca un atac. Câinii pot mârâi atunci când se joacă cu alţi câini, dar limbajul lor corporal în acest caz nu sugerează nici o urma de agresivitate. Unii câini pot emite un mic zgomot, ca o conversaţie, atunci când sunt mângâiaţi de stăpânii lor, dar, din nou, având corpul relaxat pentru a arăta că nu sunt pregătiţi de atac. Un urlet este o chemare de la distanţă, poate fi auzit de la o distanţă mult mai mare decât un latrat. Un câine care urlă este de obicei singur şi în căutarea unui contact social de orice fel. Scheunatul şi gemetele sunt semne de supunere, salut sau durere; scâncetul în caz de durere sau înfrangere, iar scâncetele stridente atunci când sunt entuziasmati, cum ar fi de exemplu în cazul vanatorii.

Mirosul
Fără îndoiala ai observat că un câine adulmecă neîncetat tot ce este în jurul său.
Mirosul îi este indispensabil pentru a trăi. După miros, câinele îşi recunoaşte mâncarea, stăpânul, până şi sexul unui alt caine. El va adopta o anumită atitudine faţă de un alt câine tot în funcţie de miros. Va simţi dacă trebuie să se teamă sau să fie dominator. Mirosurile din aer şi de la nivelul solului pot oferi o mulţime de informaţii referitoare la evenimentele ce au loc prin apropiere. Ele sunt considerate a fi echivalentul canin al cotidianelor locale. Câinele poate comunica prin miros în două feluri. În primul rând, poate produce mirosuri, prin materii fecale, urină sau secreţii ale glandelor, pentru a fi găsite de alţi câini şi, în al doilea rând, mirosul propriului corp va oferi informaţii despre ei înşişi.

*articolul integral in editia tipărită