Comportament

În vacanță, cu prietenul tău (II)

Cu trenul în Europa
Dacă ați optat pentru călătoria cu trenul, lucrurile sunt ceva mai simple. Dar numai către destinații ce nu depășesc granițele țării! Important este ca tovarășii dumneavoastră de drum să accepte prezența câinelui în compartiment. În situa ția în care aveți un câine de talie mare, vă recomandăm să îl lăsați totuși pe coridor, în cușca transportoare. Nu îl lăsați, indiferent de talie, liber și dacă știți că vă poate oferi surprize neplăcute… puneți-i botnița.

Citește tot articolul
Comportament

În vacanță, cu prietenul tău (I)

În fiecare an, în lunile de vară, planurile cu privire la vacanța și concediul mult așteptate devin o prioritate pentru majoritatea dintre noi. Vacanța înseamnă o evadare din rutină, dar trebuie să acceptăm ideea că nu ne putem permite să ne facem planuri fără a ne gândi ce facem cu câinele… Dacă nu avem posibiltatea să îl luăm cu noi, una dintre soluții ar fi să-l lăsăm în grija rudelor sau a prietenilor. Dar, dacă ne hotărâm să plecăm împreună cu el, trebuie să ținem cont de anumite detalii legate de transport, de cazare sau de locurile în care putem fi însoțiți de el.

Citește tot articolul
Rase

Fox Terrier cu păr sârmos (III)

Dresajul specific rasei Fox Terrier
Fox Terrierul este un câine de companie, activ și plin de energie, foarte afectuos și protector. De asemenea, are un puternic instinct al vânătorii și un caracter nervos, trăsături ce îl determină să urmărească tot ce mișcă.

În cazul acestei rase, predresajul trebuie început pe la vârsta de trei-patru luni. Fiind un câine foarte inteligent, Fox Terrierul înțelege și învață repede orice comandă. Pentru a avea așadar o relație armonioasă cu un Fox Terrier, trebuie să îl educați, iar socializarea reprezintă un factor important în acest sens. Educația presupune însă parcurgerea mai multor etape. În primul rând, câinele trebuie plimbat prin zone foarte aglomerate, pentru a cunoaște cât mai multe exemplare canine. Apoi, fiind un câine de vânătoare și având o puternică personalitate, Fox Terierrul trebuie ținut în lesă și plimbat de cel puțin trei ori pe zi, pe distanțe lungi, de 1-3 km.

Citește tot articolul
Rase

Fox Terrier cu păr sârmos (II)

Standardul rasei
Standard FCI nr. 169
Clasificare FCI: grupa a III-a, secțiunea I
Origine: Marea Britanie
Utilizare: câine de vânătoare

ASPECT GENERAL: câine activ și plin de energie. Osatură și forță într-un volum mic, dar niciodată greoi sau grosolan. Conformația lui prezintă un echilibru perfect și aceasta, în special, referitor la proporțiile relative ale craniului și ale botului. Înălțimea la grabăn și lungimea corpului (măsurată de la vârful articula ției scapularo-humerale până la punctul cel mai proeminent al fesei) sunt aproximativ egale.

COMPORTAMENT: activ, plin de viață, intră în alertă la cel mai mic stimul. Prietenos, sociabil, plin de inițiativă.

Citește tot articolul
Rase

Fox Terrier cu păr sârmos (I)

Una dintre cele mai vechi rase de Terrieri, Fox Terrierul a fost cunoscută încă de la apariția sa ca un aliat de nădejde al omului la vânătoare. Sută la sută “patent englezesc”, rasa a cunoscut o răspândire mondială, fiind una dintre primele rase de câini introduse și în țara noastră. M rturie stau cataloagele expozițiilor canine organizate la începutul secolului XX, în România, și mă refer aici la catalogul expoziției de la Timișoara din 1921, în care Fox Terrierii cu păr sârmos erau foarte bine reprezentați.

Considerații istorice
Ca și în cazul altor multe rase, și originea Fox Terierului rămâne un subiect permanent de discuție pentru marii specialiști ai raselor canine. Teoria cea mai plauzibilă este aceea că această rasă destul de veche este urmașul terrierului sârmos Black and Tan din Wales și a altor câteva rase, cum ar fi terrierii cu păr aspru din regiunile Durham și Derbyshire din Marea Britanie, Teckelul, Fox Hound-ul și chiar Beagle-ul.

Citește tot articolul
Comportament

Secretul echilibrului (II)

Bineînțeles că v-ați pus de nenumărate ori întrebarea: “Oare cum va reacționa câinele când îl va auzi pe cel mic plângând?” Cea mai potrivită metodă prin care îl puteți obișnui cu sunetele scoase de bebeluș este cumpărarea unei casete cu …plânsete! Începeți să o ascultați în prezența câinelui mai întâi la un volum mic, până când acesta va da semne că nu mai acordă atenție sunetului respectiv. Apoi, în zilele următoare, creșteți treptat volumul. Veți vedea mai târziu că atunci când bebelușul va plânge în casă, câinele va fi mai puțin agitat.

După ce aduceți copilul acasă, câinele trebuie să se obișnuiască și cu mirosul acestuia. Puneți o pătură de-a copilului în zona de odihnă a câinelui. Indiferent cât de bine dresat este câinele, nu-l lăsați singur cu cel mic. Pe măsură ce copilul crește, între el și patruped poate lua naștere o frumoasă legătură ce, garantat, va dura toată viața! Relația copil-câine Între om și câine a existat întotdeauna o relație specială. Este important de specificat că, în mintea câinelui, familia este percepută ca o “haită” unită, fiecare membru al ei având un rang prestabilit.

Citește tot articolul
Comportament

Secretul echilibrului (I)

Relația dintre câini și copii este cât se poate de naturală, dar, din cauza staturii … “minuscule” a celor din urmă și a comportamentului lor neprevăzut există câteva lucruri pe care proprietarii de animale sau părinții trebuie să le cunoască. Citind rândurile ce vor urma, părinții vor decide ce câine este mai potrivit pentru copii, și ce comportament trebuie să adopte în momentul în care într-o familie cu copii își face apariția un câine sau cum este integrat un bebeluș într-o familie ce are deja un patruped. Alegerea câinelui potrivit la momentul potrivit! Trebuie menționat de la început că nu orice câine este potrivit pentru un copil și, de asemenea, nu orice copil este potrivit pentru un câine!

Citește tot articolul
Rase

CIOBĂNESC ROMÂNESC MIORITIC (III)

Ciobănescul mioritic, în opinia arbitrului Dr. Cristian VÂNTU, arbitru chinolog internațional

Cu siguranță cel mai popular și mai spectaculos Ciobănesc românesc, care a avut o regretabilă perioadă de stagnare în ceea ce privește selecția, se află din nou pe o pantă ascendentă. Dacă în anii ’80 aspectul impresionant dat de roba acestui câine era suficient pentru a-i permite să se impună în fața ochilor mai puțin „educați” ai iubitorilor de câini din acea perioadă, în deceniul ce a urmat, lipsa coordonării eficiente a selecției a dus la formarea unor populații distincte, dezvoltate în jurul celor mai importante centre de creștere. Dacă se putea vorbi despre o suficientă omogenitate în cadrul fiecărei populații, cu certitudine nu se putea afirma acest lucru despre rasă ca întreg. Talia și tipul părului distingeau diversele „varietăți” cum se spunea la acea vreme.

Citește tot articolul
Rase

Ciobănesc românesc mioritic (II)

Standardul rasei
Origine: România
Utilizare: Este un excelent câine de turmă, paznic incoruptibil și un minunat câine de însoțire.
Clasificare FCI: Grupa I Câini ciobănești și de cireadă (fără câinii de cireadă elvețieni).
Secțiunea 1.1: Câini ciobănești.
Fără probă de lucru.

SCURT ISTORIC: Ciobănescul Mioritic a fost selecționat dintr-o rasă naturală, existentă în Carpați, principalul motiv fiind utilitatea. Grație aspectului viguros, această rasă are mulți amatori în România. Standardul a fost redactat de către Asociația Chinologică Română în 1981.
Comisia tehnică A.Ch.R. a adaptat și revizuit standardul la 29 martie 2002, în conformitate cu modelul stabilit de F.C.I. la Jerusalem.

Citește tot articolul
Rase

Ciobănesc românesc mioritic (I)

Considerații istorice cu privire la originea Ciobăneștilor românești
Există opinia că Mioriticul ar fi fost adus de tătari în nordul Mării Negre și în zona hanatelor tătărăști, de unde s-ar fi răspândit în Moldova. Odată cu pătrunderea triburilor civilizației kurganelor în spațiul Old European Civilization – numit astfel de Marja Gimbutas – are loc o transformare a vechii Europe. Potrivit autoarei amintite, popoarele care au articulat și vehiculat cultura tumulilor nu pot fi decât proto-indo-europene, iar în ultimele faze ale dispersiunii, indo-europene.

Deși n-au putut niciodată să renunțe la produsele agricole, popoarele indoeuropene au dezvoltat cu precădere o economie pastorală. În același timp, nu există nici o îndoială că odată cu aceste popoare migrează și niște câini mari, lățoși, strămoșii direcți ai Mioriticului, ceea ce explică asemănările cu Ciobănescul Rusesc de Sud, dar și cu Irish Wolfhound, care este creat de alți indo-europeni, de către celți.

Citește tot articolul