În urmă cu vreo trei ani, am auzit pentru prima oară vorbindu-se de „vânătoarea” de trufe. „Cum o mai fi şi asta? Că doar, din cunoştinţele mele, trufele sunt nişte ciuperci – scumpe, rare şi, mai ales, foarte gustoase. Oare cum pot fi …vânate?” m-am întrebat în sinea mea, uimită de aceast nou „sport” de care habar nu avusesem până atunci.
Mai târziu, am avut plăcerea de a viziona pe un binecunoscut canal TV, un reportaj filmat în Franţa despre câinii folosiţi la căutarea trufelor. Am descoperit că există şi competiţii foarte bine organizate care au ca subiect „vânarea” acestor „diamante negre” (cum mai sunt denumite trufele).