Browsing Category

Rase

Rase

Kerry Blue Terrier (III)

Comportament/Temperament:
specific clasei Terrierilor; expersia – cel mai important factor – trebuie să fie pătrunzătoare şi alertă.
Cap: prezintă mult păr; masculii trebuie să aibă capul mai puternic şi mai bine muscularizat decât femelele.

Regiune craniană
Craniu: puternic, bine proporţionat.
Stop: foarte puţin pronunţat.

Citește tot articolul
Rase

Kerry Blue Terrier (II)

Este evident că acest terrier „arlechin” este echivalentul a ceea ce astăzi cu- noaştem sub denumirea de Kerry Blue Terrier. Unii cercetători ai rasei afirmă că aceasta are la bază Soft Coated Wheaten Terrierul.

În Anglia, Kerry Blue Terrierul a apărut pentru prima dată în anii 1920, fiind recunoscut doi ani mai târziu. În America de Nord rasa a apărut ceva mai devreme, prin 1918-1919, urmând ca în 1920 să înceapă să participe în competiţiile canine.

Citește tot articolul
Rase

Kerry Blue Terrier (I)

Scurt istoric al rasei
„În zori de zi mânau cirezile; la prânz se întorceau şi trăgeau de roata de la putinei ajutând la facerea untului; la amiază mânau din nou cirezile şi după cină se întorceau în ogradă pentru a păzi oile, puii, gâştile şi porcii. Ultimul lucru pe care-l făceau înainte de a se culca era să îl ajute pe stăpânul Irlandez să-şi dea jos pantalonii!” Astfel sună descrierea unui Kerry Blue Terrier, descriere făcută de un crescător al acestei rase în anul 1924.

Citește tot articolul
Rase

Golden Retriever – frumuseţe şi eleganţă “de aur”! (II)

Dotat cu un miros excelent, Goldenul nu se dădea bătut pânu nu găsea prada, ascunsă chiar şi în cel mai dosnic tufiş! Pe lângă vânătoare, o dată cu trecerea timpului, Goldenul a început să fie utilizat cu foarte mare succes şi în alte activităţi: căutare şi salvare (search&rescue), însoţitor al persoanelor cu handicap (locomotor, vizual, auditiv), depistarea stupefiantelor sau substanţelor explozive. Nici sporturile canine nu-i sunt străine acestei rase, competiţii precum Agility, Obedience sau Field Trial numărându-se printre preferatele sale.

Citește tot articolul
Rase

Golden Retriever – frumuseţe şi eleganţă “de aur”! (I)

Golden retrievereul este un excelent câine de companie, potrivit familiilor cu copii. Este un câine inteligent, afectuos, plin de viață și ușor de dresat. Pe lângă faptul că, inițial, rasa a fost intens folosită la vânătoare, Goldenul a fost antrenat și pentru a însoți persoanele cu dizabilități locomotorii, vizuale sau auditive dar și pentru detectarea substanțelor stupefiante și în acțiuni de căutare și salvare.

Citește tot articolul
Rase

TECKELII (VII)

Teckel cu păr sârmos
Păr: cu excepţia botului, a sprâncenelor şi a urechilor, pe restul corpului, părul de acoperire este întrepătruns de subpăr şi este perfect şi regulat culcat pe corp, des şi sârmos; botul prezintă o barbă net marcată, iar sprâncenele sunt stufoase; urechile sunt acoperite cu un păr mai scurt decât cel de pe corp, aproape neted; coada este bine şi regulat acoperită cu păr bine culcat pe piele.

Culoare: de obicei, culoarea mistreţului în nuanţe mai deschise sau mai închise, sau culoarea frunzelor uscate. În rest, este valabil tot ce s-a spus despre culoarea Teckelului cu păr scurt (subpunctele 1-3)

Citește tot articolul
Rase

TECKELII (VI)

Membre anterioare: puternic musculari- zate, bine angulate; văzute din faţă, sunt uscate, drepte, cu osatură bună; labele sunt orientate spre înainte.
Umăr: musculatură bine reliefată, omo- plat lung, oblic şi bine lipit de torace
Braţ: de aceeaşi lungime ca omoplatul, cu care trebuie să formeze un unghi aproape drept; osatură puternică şi muşchi bine dezvoltaţi. Braţul este lipit de coaste, dar având o mişcare liberă.

Coate: nu trebuie să fie nici orientate către interior dar nici către exterior.
Antebraţ: scurt, dar suficient de lung pentru ca distanţa de la stern la sol să fie 1/3 din înălţimea la greabăn.
Carpiene: un pic mai apropiate între ele decât articulaţiile umerilor.
Metacarp: văzut din profil, nu trebuie să fie nici perfect drept, dar nici clar înclinat spre înainte.

Citește tot articolul
Rase

TECKELII (V)

“What`s in a name?”
“Câine bursucar” (“Bibarhund” sau ”Dachshund” în limba germană), Teckel, “şoricar” …oricare ar fi denumirile sale, este cert că acestea sunt strict legate de activităţi le sale vânătoreşti sau de aspectul fizic inconfundabil în lumea canină. Dar de unde vine numele “Teckel” (care, în trecut, se scria “Tekel”)? Unii cercetători au înaintat o ipoteză foarte controversată, potrivit căreia hieroglifele scrise pe basorelieful egiptean din timpul celei de-a XIII-a dinastii faraonice (anii 1500 î.Hr.), care înfăţişa un câine cu picioare scurte, erau TQL. Raportându-se la cuvântul egiptean “tekal” sau “tekar”, care însemna “nestăpânit”, “neastâmpărat” sau “plin de curaj”, această inscripţie se presupune că ar sta la originea cuvântului modern “Teckel”.

Citește tot articolul
Rase

TECKELII (IV)

Debutul Teckelului în chinologie
De-a lungul secolului al XVIII-lea, dar şi în secolul al XIX-lea, Teckelul a început să fie răspândit în Europa. Fiecare varietate – cu păr lung, cu păr scurt sau cu păr sârmos, şi-a urmat propriul destin. În Anglia, Teckelul a fost recunoscut în 1873, urmând ca doi ani mai târziu, în 1875, un Teckel să câştige Best in Showul unei expoziţii canine de la Cristal Palace, din Londra. Tot în Anglia, în 1881, a fost creat şi primul club al rasei “English Dachshund Club”.

Se poate spune că britanicii erau în mod excepţional îndrăgostiţi de acestă rasă, începând cu regina Victoria, care devenise proprietară de Teckel din 1893. Atât de imensă era dragostea reginei pentru Teckeli încât, la moartea câinelui ei favorit, a cerut să i se construiască acestuia un mausoleu.

Citește tot articolul
Rase

TECKELII (III)

Teckelul cu păr sârmos – un vânător de mare clasă!
În secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, nu au fost consemnate lucrări sau documente despre felul în care au fost crescuţi şi selecţionaţi Teckelii cu păr sârmos. Cu toate acestea, specialiştii au căzut de comun acord că aceştia au luat naştere în urma încrucişărilor dintre Teckelul cu păr scurt, Schnauzerul, Dandie Dinmont Terrier, Scottish Terrier şi Pinscherul. Însă, această teorie avea să ridice nenumărate semne de întrebare, deoarece majori- ta tea acestor încrucişări, făcute pentru îmbunăţirea calităţilor de lucru ale rasei şi pentru aspectul ei fizic, nu au fost dintre cele mai bune.

Citește tot articolul