Păduchii malofagi sunt paraziţi externi care se hrănesc cu fire de păr şi cu resturi celulare la nivelul pielii. Nu sunt foarte nocivi în sine ci mai mult prin starea de disconfort pe care reuşesc să o creeze animalului. Infestaţiile masive sunt caracteristice puilor şi câinilor cu o stare de întreţinere precară, la câinii sănătoşi şi îngrijiţi fiind foarte rar văzuţi.
Cei mai importanți paraziți externi la câine sunt puricii. Există trei specii: Ctenocephalides canis, Ctenocephalides felis și Pulex iritans ele parazitând concomitent în același areal sau pe același individ. Problemele clinice datorate acestora sunt uneori deosebit de grave cu un impact foarte puternic asupra stării generale de sănătate a cățelului.
Pentru a putea asigura cât mai bine un nivel constant la glucozei în sânge, proprietarul trebuie să respecte cu stricteţe trei reguli ,,de aur”:
1) Exerciţiile fizice trebuie făcute la aceeaşi oră şi fără fluctuaţii mari de efort.
2) Hrana se administrează la aceeaşi oră, în aceeaşi cantitate şi doar hrana de dietă. Regula de bază constă în eliminarea completă a carbohidraţilor uşor digerabili, care ridică brusc şi puternic nivelul glucozei în sânge, crescând astfel necesarul de insulină.
Diabetul zaharat este o boală a sistemului endocrin, caracterizată prin incapacitatea organismului de a-şi regla nivelul glucozei din sânge. Apare în urma unui deficit de insulină (hormon secretat de pancreas), cel mai frecvent între vârsta de 3-7 ani şi în procent mai mare la femele, majoritatea câinilor afectaţi fiind obezi.
Insulina are rolul de a introduce glucoza din sânge în celule, unde este folosită ca sursă de energie. În lipsa ei, celulele nu se mai hrănesc şi în scurt timp mor.
În cazul examinării cavității bucale, medicul constată miros amoniacal specific, gingivită și, uneori, ulcere. Acest tablou clinic indică de fapt sindromul uremic: o autointoxicație a organismului cu substanțe rămase în organism prin reducerea funcției excretorii renale. Este vorba așadar despre o stare gravă, cu acidoză metabolică, uneori însoțită de hipotermie și urmată chiar de deces.
Alterarea funcției renale până la starea de insuficiență are loc progresiv și este ireversibilă. Semnele clinice nu sunt evidente, dar în fazele terminale, mai exact în cazul azotemiei și uremiei, apar manifestări care îi pot alarma pe crescători. Semne aparent fără importanță, cum ar fi consumul crescut de apă și urinarea excesivă, pot ascunde însă leziuni renale cronice.
Insuficiența renală devine evidentă atunci când rinichiul își pierde aproximativ 75% din capacitatea funcțională. Această afecțiune poate apărea la orice vârsta, dar este mai frecventă la câinii adulți și bătrâni care primesc o alimentație dezechilibrată, foarte bogată în proteine.
De asemenea, s-a constat, tot la masculii castraţi, şi diminuarea mirosului neplăcut al urinei, toate aceste avantaje, împreună cu scăderea importantă a incidenţei afecţiunilor aparatului genital în urma sterilizării, făcând mult mai uşoară îngrijirea unui animal castrat decât cea a unuia nesterilizat.
Al doilea stadiu de boală evoluează cu lipsa poftei de mâncare, abatere, plăgi pe cap, edeme ale membrelor, otite, cheratite, tuse.
În faza finală de boală, după câteva luni, apar şi tulburările cardiace, respiraţie greoaie, slăbire exagerată, sincopă, animalul oboseşte la cele mai mici eforturi, congestie pulmonară.
Ce este Dirofilarioza?
Aceasta este o boală parazitară care se manifestă la nivel cardio-pulmonar (partea dreaptă a cordului, artera pulmonară şi vena cavă posterioară). Boala este foarte răspândită în ţările cu climat cald, iar mai nou a apărut şi în Europa, în ţările mediteraneene. În România a apărut cu frecvenţă mai mare doar de 2-3 ani.