Sfaturi Practice

Ce să cumpărăm: căței de șapte săptămâni sau de vârstă mai apropiată de aceea a unui adult?
Dacă aveţi resurse pentru a cumpăra, sau reuşiţi să ajungeţi la o înţelegere cu crescătorul, împrumutând câinele pentru o anumită perioadă de timp, vă recomand să alegeţi un câine adult care a confirmat că poate transmite urmaşilor caracterele rasei. Preţul va fi evident mai mare decât al unui căţel de două luni, dar investiţia merită cu adevărat.
Dacă aţi intrat în posesia unor buni reproducători, tot ce aveţi de făcut este să le oferiţi condiţii corespunzătoare în canisa dumneavoastră, să-i dresaţi conform cu cerinţele standardului şi să alegeţi corect perechile pentru reproducere. Pare simplu, nu-i aşa?

În viața noastră, câinele îndeplinește o muilțime de roluri. În familie, este prietenul discret și afectuos, partenerul de joacă al copiilor, martorul tăcut al bucuriilor și al trudei, paznicul care veghează casa. În alte ocazii, este înlocuitorul unui copil. Pentru o persoană singură, câinele poate înlocui ceea ce lipsește: o ființă căreia îi poți vorbi. Chiar și medicii susțin beneficiile unui asfel de prieten. Plimbarea unui câine înseamnă, în opinia specialiștilor, a evita un mod de viață sedentar. Saliva câinelui conține o substanță numită litozim, un antiseptic natural care favorizează închiderea rapidă a rănilor. Câinii de mari dimensiuni stimulează ritmul cardiac. Familiile care au un câine sunt mai unite și depășesc mai ușor stările conflictuale.

• Ce tip de hrana este necesar unui catelus de la nastere pana cand implineste un an

Cateii trebuie sa manance o hrana mai bogata in proteine, vitamine si minerale fata de un caine adult. Pentru asta exista hrana de tip Junior. De asemenea trebuie sa inceapa cu conserve si sa continue apoi cu hrana uscata. Hrana uscata inmuiata e mai digestibila iar cea administrate ca atare e mai buna pentru dinti si gingii.

• Exista o compozitie speciala care ajuta catelul sa-si dezvolte sistemul imunitar

Mai nou, hrana pentru caini contine si vitamina C – imunostimulatoare – foarte instabila in amestec cu alte componente nutritive, vitamina care pana recent nu era adaugata din cauza reducerii perioadei de valabilitate a produsului finit. In prezent exista la majoritatea producatorilor tehnologia ingobarii acidului ascorbic in microcapsule mai stabile – pastrand-o disponibila mai mult timp. Aceasta vitamina foarte necesara omului si cobaiului e mai putin necesara cainelui adult care are capacitatea de a o sintetiza intr-o oarecare masura. Cateii in crestere zic mersi insa pentru vitamina C, sistemele lor de biosinteza nefiind maturate inca…

• Cand sunt necesare suplimentele alimentare

In general hrana speciala – in special cea superpremium este completa nutritiv. Totusi in conditii fiziologice speciale – gestatie, lactatie, convalescenta, efort intens, temperaturi extreme, senescenta – trebuie sa administram diferite suplimente minerale, vitaminice sau nutritive. Si in anumite situatii patologice se impun suplimente ca de exemplu glicozamine in artropatii.

• Care este greutatea optima a unui caine

Greutatea optima a unui caine poate fi stipulata in standardul rasei si/sau de catre un medic veterinar. Nu sunt necesare calcule complicate, e suficient bunul simt si/sau experienta unui profesionist.

• Rasa, nivelul de activitate influenteaza modul de hranire

In general necesarul caloric pe kilogramul de caine viu este invers corelat cu greutatea corporala. Cainii de talie mica au consum si pierderi energetice in general mai intense. Din acest motiv acestia reclama o hrana mai concentrata. Sunt rase mai active cu un necesar caloric mai mare. Sunt rase cu par scurt la care necesarul caloric iarna cateodata nici nu poate fi procesat de tubul digestiv (ex Dobermann, Boxer). Sunt rase “primitive” – cei din grupa a 9-a, care sunt mai eficienti digestiv. Huskies, Shar Pei, Chow Chow, Akita Inu – sunt exemple de caini care au un necesar alimentar mai redus decat caini de aceeasi talie (din rasele brahicefalice de exemplu). Se pare ca originea mai veche a acestora, ii fac sa aiba sisteme de digestie si metabolice mult mai eficiente.

• Care este cantitatea de hrană necesară pentru un caine

În primul rând ca la orice produs pornim de la indicațiile de pe ambalaj. Nu este suficient însă. Foarte mulți producători iau în considerare un câine cu un regim normal (adică redus) de activitate. În plus, în lupta comercială producătorii sunt tentați sa-i atribuie veleități și digestibilități mai mari decat cele reale, asa ca în general indicațiile de pe produs sunt subdimensionate. Totuși ele pot fi o bază de plecare. Cantitatea de hrană trebuie atent dimensionată în fucție de starea fiziolgică, regimul de mișcare și temperatura mediului ambiant. Un Dobermann ținut afară iarna are un necesar alimentar dublu față de cel din timpul verii. O cățea gestantă mănâncă doar puțin mai bine ca una negestantă – 20-40% în plus, pe când o cățea lactantă consumă de 2-3 ori rația unei cățele aflate în repaos fiziologic. De aceea trebuie să luăm legătura cu medicul veterinar pentru a stabili și eventual modula rația alimentară a câinelui nostru.

Nu cu mult timp în urmă, un scandal de proporții a izbucnit în industria alimentară, când o firmă de produse lactate a fost acuzată că a folosit pentru prepararea iaurturilor o substanță cancerigenă – dioxina. Pentru cei care nu știu, dioxina sau E 412 este o substanță foarte dăunătoare care provoacă malformații la nou – născuți și este cancerigenă. Efectele nocive asupra organismului depind de doza și de modul de expunere. Poate apărea decolorarea zonală și creșterea excesivă a părului, în special pe față și în partea superioară a corpului. De asemenea, există și un efect hepatotoxic și cancerigen.
În toate ţările UE se adaugă E-uri alimentelor în scopul conservării lor pe o perioadă mai lungă. Problema este că, la noi, se depăşeşte doza admisă pentru aceste adaosuri. Din păcate, aceste otrăvuri sunt strecurate în hrana copiilor noştri. Dulciurile şi produsele răcoritoare, destinate în special copiilor, au nevoie de coloranţi cât mai ispititori.

Odată cu sosirea verii eşti cu siguranţă nerăbdător să-ţi împarţi noile aventuri cu câinele tău. Nu uita că soarele, căldura, insectele şi plaja reprezintă un potenţial pericol pentru prietenul tău! Unele rase suportă mai greu canicula, de exemplu Bulldogul şi Pechinezul, care au nasul turtit şi pot prezenta dificultăţi fiziologice de respiraţie.

Vara nu s-a terminat, luna august poate fi la fel de călduroasă …

Câinele şi temperaturile ridicate nu fac casă bună. Căldura estivală constituie un factor de stres pentru animalul tău de companie. De aceea, este preferabil să fie ţinut în interior, la umbră şi răcoare unde va trebui să aibă apă proaspătă din belşug. Toată lumea ştie că un câine nu transpiră pentru că nu posedă glande sudoripare decât pe degete. Puţina sudoare produsă de aceste mici glande nu are puterea să diminueze temperatura corpului căţelului. Aşa că, nu-i rămâne decât să gâfâie. Astfel, elimină vaporii de apă şi i se reglează temperatura internă. Acest mecanism este mai puţin eficient dacă umiditatea aerului este ridicată. Iată de ce căldura combinată cu umiditatea este greu de suportat de prietenul nostru patruped. Statul în căldură sau, mai rău, statul în maşină pe caniculă (chiar cu geamurile deschise) poate să-i ridice temperatura corporală până la apariţia unui şoc termic rapid cu implicaţii cardice şi cerebrale. Dacă animalul stă afară, amenajează-i un culcuş la umbră, de preferat pe gazon, deoarece betonul şi piatra se înfierbântă foarte repede. Din când în când, verifică dacă locul ales este încă la umbră.

Înotul este un excelent exerciţiu pentru câine precum şi unul dintre cele mai plăcute moduri de relaxare pe timp de vară. Se ştie că înotul stimulează toate grupele musculare, irigă inima şi plămânii. Un adevărat „medicament” pentru câinele tău, având în vedere că acesta calcă direct pe pământul, nisipul, sau cimentul atât de încins în sezonul călduros afectându-i încheieturile şi labele. Chiar dacă pare greu de crezut, există şi câini cărora apa sau înotul nu li se par nişte activităţi prea plăcute. În acest caz, obişnuirea câinelui cu intratul în apă şi înotul propriu-zis trebuie să se facă treptat şi cu multă răbdare. În timp ce unele rase intră în apă cu foarte multă plăcere, înotând foarte bine, fără a necesita niciun fel de antrenament în acest sens, altele nu intră nici măcar într-o băltoacă „răsărită” imediat după o ploaie torenţială de vară!

Latră, salivează excesiv sau vomită? Călătoria cu maşina alături de micul tău prieten a devenit un coşmar? Nu trebuie să te îngrijorezi deoarece există soluţii pentru a îmbunătăţi confortul tău şi al câinelui pe durata călătoriei.

Stresul şi răul de maşină

Unii câini trăiesc clipe cu adevărat dramatice în timpul călătoriilor cu maşina. Aceştia tremură, latră excesiv sau se pitesc într-un colţ al maşinii. În afară de aceste manifestări, pe durata călătoriei, ei mai pot saliva abundent sau pot avea stări de greaţă sau de vomă.

Tulburările digesive pot fi provocate de răul de maşină, în timp ce starea de vomă nu este cauzată de anxietate ci de o dereglare a organului echilibrului din urechea internă. Dacă tremuratul legat de stres poate dispărea de-a lungul timpului, pe măsură ce câinele se va obişnui cu plimbările în maşină, greaţa poate persista pe tot parcursul viaţii sale.

Indiferent de cum se manifestă, un animal stresat nu trebuie certat niciodată din cauză că îi este rău în maşină. El nu este răspunzător de situaţia în care se află, iar mustrările nu vor face decât să agraveze situaţia.