Considerații istorice cu privire la originea Ciobăneștilor românești
Există opinia că Mioriticul ar fi fost adus de tătari în nordul Mării Negre și în zona hanatelor tătărăști, de unde s-ar fi răspândit în Moldova. Odată cu pătrunderea triburilor civilizației kurganelor în spațiul Old European Civilization – numit astfel de Marja Gimbutas – are loc o transformare a vechii Europe. Potrivit autoarei amintite, popoarele care au articulat și vehiculat cultura tumulilor nu pot fi decât proto-indo-europene, iar în ultimele faze ale dispersiunii, indo-europene.
Deși n-au putut niciodată să renunțe la produsele agricole, popoarele indoeuropene au dezvoltat cu precădere o economie pastorală. În același timp, nu există nici o îndoială că odată cu aceste popoare migrează și niște câini mari, lățoși, strămoșii direcți ai Mioriticului, ceea ce explică asemănările cu Ciobănescul Rusesc de Sud, dar și cu Irish Wolfhound, care este creat de alți indo-europeni, de către celți.
În așezările din secolul al IV-lea și al V-lea, din preajma Bucureștilor, câinele era folosit la păstorit și la vânătoare. Un cap de câine masiv a fost descoperit într-un atelier de țesut de la Morești, atelier caracteristic de fapt secolelor XI-XII. În aproape toate așezările din acea vreme câinele este nelipsit, dar studierea bogatului material osteologic al animalelor domestice din așezarea medievală timpurie de la Garvăn-Dinogeția a adus rezultate spectaculoase în ceea ce privește subiectul de care ne ocupăm. Foarte numeroase și bine păstrate, oasele de câini descoperite în această așezare au dovedit clar existența unor rase bine diferențiate și specializate: câini de talie mare și mai ales medie spre mare, asemănători ca dimensiuni și raporturi cu Ciobăneștii românești carpatin și mioritic folosiți la pază și câini ale căror oase au caracteristicile celor pe care le au ogarii.
P: www.petmagazin.ro cel mai bun petshop online! La noi găsești, pe lângă hrană pentru câini, cea mai larga varietate de hrana pentru pisici, jucarii interactive pisici sau plante artificiale acvariu.
Aceeași situație se întâlnește în secolele XIII-XIV, în marea așezare de la Cetatea Dâmboviței, din comuna Cetățeni-Muscel. Resturile osteologice canine duc la aceeași concluzie: existența a două rase de ciobănești foarte puternici și a unui ogar înalt, bine adaptat pentru fugă. Nu este exclusă folosirea câinilor ciobănești, care dovedeau o forță reală, la vânarea mistrețului, a lupului și a ursului. Urme osteologice numeroase se găsesc și în colecția muzeului din Pitești, fiind studiate în 1965 de profesorul I. N. Moroșan.
În 1241 se produce marea invazie tătaro-mongolă. Contrar folclorului de specialitate, invazia nu numai că nu ia afectat în mod major pe români, dar a avut o serie întreagă de consecințe pozitive. Ea a întrerupt, pentru câteva secole, înaintarea rușilor spre Marea Neagră și Dunăre, în acest timp definitivându-se procesul de constituire a statelor românești. La sud de Carpați, tătarii au distrus stăpânirea cumanilor și au frânat expansiunea statului maghiar. Ungurii și cumanii nu au mai putut împiedica dezvoltarea voievodatelor românești, amintite
pentru prima dată în documente în 1247.

Cu toate acestea, tătarii nu puteau să aducă aici mioriticul. Ei abia dacă ating teritoriul românesc în drum spre Ungaria, fără să locuiască mai mult timp în zonă. Mai este de adăugat faptul că ciobănescul tătarilor (principalul strămoș al Caucazianului) nu prea seamănă cu mioriticul. El a participat la consolidarea lui Ioujnorousskaya Otvcharka (Ciobănescul Rusesc de Sud), dar alături de Ogarul de Crimeea, de Ciobănescul catalan și pornind de la vechiul câine al celților.
Este puțin probabil ca un popor cu tradiții milenare de păstorit cum este poporul român să aștepte venirea unor nomazi războinici pentru a-și selecta câinii necesari activității pastorale. În Evul Mediu târziu, numai în ce privește exportul de oi, călătorul R.G.Boscovich dădea pentru Moldova cifra de 200.000 de capete anual, iar în unii ani chiar aceea de 300.000 de capete. S.T. Raicevich socotea numărul oilor ridicate cu firman de către turci din ambele țări române la 600.000 de capete pe an. În plus, pentru prepararea cervișului se înjunghiau anual până la 80.000 de boi, de vaci și un număr considerabil de capre.
Transilvania prezintă un tablou și mai impresionant. În secolul al XVIII-lea românii ardeleni trimiteau la iernat în Moldova și în țara Românească până la 1.500.000 de capete de oi și aproximativ 80.000 de boi și de cai. Având în vedere toate acestea, necesitatea selectării unei rase de câini care să ajute la gestionarea unui asemenea număr de exemplare animale crescute și tranzitate anual era evidentă.
Pe de altă parte, nu trebuie să excludem o eventuală contribuție a „baracului mocănesc”- numele popular al mioriticului – la apariția Ciobănescului Rusesc de Sud. Această afirmație poate stârni zâmbete celor care nu sunt familiarizați cu evoluția demografică și istorică a zonei, dar nu este deloc hazardată. Cum am mai arătat, trecerea oierilor români dincolo de Nistru este un fapt indubitabil, probat de documente.
Un alt amănunt ce trebuie reamintit este creșterea specializată a câinilor de rasă de către persoanele de rang nobiliar. În inventarul de la 1676 al cetății Gilău exista o clădire special construită pentru creșterea câinilor, iar în inventarul cetății Făgăraș, din 1690 figura „o casă a maeștrilor de câini…”.
Știm și că vânătorii țărani foloseau pentru vânatul mare – în special mistreț și chiar urs – câini cu înfăți șarea mioriticilor de astăzi, de cele mai multe ori având pete negre pe fond alb. Pe de altă parte, este notorie impresia fioroasă pe care o făceau călătorilor prin zona Iașiului de secol 19 câinii ciobănești crescuți de familiile localnice pentru a se apăra de lupi.
Acestea sunt situațiile reale, ce arată modul în care, la acea vreme, câinele ciobănesc era privit atât de către cei care îl creșteau din pasiune, cât și de cei care făceau acest lucru în scopurile practice de care am mai amintit. (Prof. drd. în istorie Laurențiu PUICIN)
P: Pentru cele mai performante accesorii de muls și procesare a laptelui accesați www.proferma.ro. La noi mai gasiti si hrana pentru iepuri, adapatoare porci sau hranitori si adapatori pentru pasari