Sfaturi Practice

Cum să devii crescător profesionist (I)

În viața noastră, câinele îndeplinește o muilțime de roluri. În familie, este prietenul discret și afectuos, partenerul de joacă al copiilor, martorul tăcut al bucuriilor și al trudei, paznicul care veghează casa. În alte ocazii, este înlocuitorul unui copil. Pentru o persoană singură, câinele poate înlocui ceea ce lipsește: o ființă căreia îi poți vorbi. Chiar și medicii susțin beneficiile unui asfel de prieten. Plimbarea unui câine înseamnă, în opinia specialiștilor, a evita un mod de viață sedentar. Saliva câinelui conține o substanță numită litozim, un antiseptic natural care favorizează închiderea rapidă a rănilor. Câinii de mari dimensiuni stimulează ritmul cardiac. Familiile care au un câine sunt mai unite și depășesc mai ușor stările conflictuale.

Ce trebuie să ştim înainte de a lua această hotărâre? În primul rând faptul că, în prezent, cei care îşi câştigă existenţa din vânzarea câinilor nu au o bună imagine. Această situaţie poate fi remediată destul de uşor, deoarece ea a fost creată de crescători aşa-zişi profesionişti, iar crescătorii serioși au obţinut în ultimii ani exemplare de calitate. În al doilea rând, să vedem care sunt ingredientele reuşitei: pasiune adevărată pentru câine, experienţă, resurse materiale şi umane, răbdare, ambiţie şi şansă. Toate acestea vor contribui la succesul dumneavoastră în creşterea câinilor. Dacă pe primul loc punem pasiunea, probabilitatea de a reuşi este mult mai mare. Nu întâmplător pe locul doi se află experienţa, deoarece rareori un crescător de câini poate obţine rezultate bune chiar de la începutul activităţii sale.
Resursele materiale sunt necesare pentru a achiziţiona reproducători de calitate şi a-i întreţine în condiţii optime, iar odată cu creşterea numărului din canisă, veţi avea nevoie de resurse umane calificate. Răbdarea, ambiţia şi şansa vă vor ajuta să treceţi peste momentele în care 1+1 nu este egal cu 2.

De unde începem?
Teoretic vorbind, se cunosc două metode de creştere: metoda cantitativă şi metoda calitativă. Practic, însă, aceste două metode sunt etape în obţinerea rezultatelor calitative. Etapa cantitativă este, de fapt, debutul afacerii, când din dorinţa de profit imediat crescătorul vinde toţi căţeii obţinuţi imediat după vârsta de şase şapte săptămâni, fără a avea răbdare să urmărească evoluţia lor în următoarele luni. Câteodată acest lucru este benefic pentru pui, mai ales dacă nu există suficiente resurse pentru buna lor întreţinere în următoarele luni. Etapa calitativă începe după o anumită perioadă de timp, când experienţa acumulată permite obţinerea de rezultate bune cu un efort mai redus şi cu o mai mare precizie. Ca urmare, crescătorul va supraveghea dezvoltarea căţeilor până la vârsta de cinci-opt luni, după care se va hotărî pe care să-i vândă, şi cu ce preţ. Este evident că exemplarele cele mai reuşite vor fi ori păstrate în canisă pentru a contribui la îmbunătăţirea rasei, ori vor fi vândute la preţuri semnificative.

Nu este recomandat să se treacă direct la a doua etapă! De altfel, la noi în ţară este destul de greu să vinzi căţei după vârsta de două-trei luni, şi este riscant pentru un crescător să păstreze exemplarele după această vârstă.
Indiferent de ce metodă doriţi să urmaţi, va trebui să începeţi cu alegerea reproducătorilor. Dacă deja deţineţi unul sau mai mulţi câini în acest moment, este bine să studiaţi standardul rasei pe care aţi ales-o, să mergeţi la cât mai multe expoziţii şi să vă consultaţi cu crescători mai experimentaţi. Aceasta vă va ajuta să cunoaşteţi mult mai bine rasa şi să faceţi alegerile corecte.

Articolul Anterior Următorul Articol

S-ar putea să-ți placă și