Odată cu sosirea verii eşti cu siguranţă nerăbdător să-ţi împarţi noile aventuri cu câinele tău. Nu uita că soarele, căldura, insectele şi plaja reprezintă un potenţial pericol pentru prietenul tău! Unele rase suportă mai greu canicula, de exemplu Bulldogul şi Pechinezul, care au nasul turtit şi pot prezenta dificultăţi fiziologice de respiraţie.
Vara nu s-a terminat, luna august poate fi la fel de călduroasă …
Câinele şi temperaturile ridicate nu fac casă bună. Căldura estivală constituie un factor de stres pentru animalul tău de companie. De aceea, este preferabil să fie ţinut în interior, la umbră şi răcoare unde va trebui să aibă apă proaspătă din belşug. Toată lumea ştie că un câine nu transpiră pentru că nu posedă glande sudoripare decât pe degete. Puţina sudoare produsă de aceste mici glande nu are puterea să diminueze temperatura corpului căţelului. Aşa că, nu-i rămâne decât să gâfâie. Astfel, elimină vaporii de apă şi i se reglează temperatura internă. Acest mecanism este mai puţin eficient dacă umiditatea aerului este ridicată. Iată de ce căldura combinată cu umiditatea este greu de suportat de prietenul nostru patruped. Statul în căldură sau, mai rău, statul în maşină pe caniculă (chiar cu geamurile deschise) poate să-i ridice temperatura corporală până la apariţia unui şoc termic rapid cu implicaţii cardice şi cerebrale. Dacă animalul stă afară, amenajează-i un culcuş la umbră, de preferat pe gazon, deoarece betonul şi piatra se înfierbântă foarte repede. Din când în când, verifică dacă locul ales este încă la umbră.
Cum se apără câinele de căldură?
Dacă nu transpiră nu înseamnă şi că nu suferă din cauza căldurii. Sistemul lui de reglare termică este asigurat de respiraţie. Când îi este extrem de cald, câinele respiră din ce în ce mai des pentru a inspira o cantitate cât mai mare de aer. Când nu mai respiră suficient de bine, începe să gâfâie şi pierde controlul asupra temperaturii corpului. Creierul, nefiind bine irigat, câinele este la un pas de congestie cerebrală.
Primul semn al acestui accident este creşterea bruscă a temperaturii (care poate ajunge la 41 grade în mai puţin de o oră). Câinele respiră rapid, limba devine violetă iar corpul începe să tremure.
Semnele care trebuie să te alerteze:
Căldura excesivă trebuie să te facă să fii mai atent cu companionul tău. Un câine este sensibil la căldură iar ignoranţa noastră poate avea consecinţe grave.
Gâfâieli, dificultăţi de respiraţie, pierderea poftei de mâncare şi letargia sunt semnele care trebuie să te pună în gardă şi să te determine să-l duci urgent la veterinar.
Un câine poate să intre în şoc termic din două motive: fie organismul trebuie să facă faţă unei importante cantităţi de căldură rezultată în urma unui mare efort fizic, fie organismul este supus unei temperaturi ambientale foarte ridicate, astfel capacităţile şi eforturile de reglare termică sunt depăşite. Acest lucru se produce când un câine este lăsat într-o maşină lăsată la soare. Aici temperatura poate atinge printr-un “efect de seră” valori impresionante şi totodată înspăimântătoare. Consecinţele creşterii brutale ale temperaturii interne în timpul unui şoc termic pot fi multiple. Posibilitatea unei congestii cerebrale este elementul dominant producându-se tulburări sangvine importante. Dacă şocul este datorat unui efort fizic puternic se pot produce distrugeri masive ale fibrei musculare urmate de insuficienţă renală.
Cum recunoaştem şocul termic?
Primul simptom al şocului termic este creşterea respiraţiei. Gâfâitul este un fenomen reflex care se produce când temperatura corpului creşte. Graniţa dintre simplul gâfâit şi dificultăţile de respiraţie este greu de stabilit şi de descris. De fiecare dată când un câine gâfâie şi pare că nu mai are aer, trebuie să te gândeşti că este la un pas de un şoc termic.
Fenomenul este urmat de o diminuare a vigilenţei, stări de apatie combinate cu faze de agitaţie, pierderea cunoştinţei, convulsii, hipersalivaţie sau chiar emisii de urină. Aceste simptome sunt asemănătoare celor din timpul unei crize de epilepsie. Lăsând la o parte aceste simptome neurologice extrem de alarmante, se observă deseori o fază de debut, apariţia unei ataxii (imposibilitatea de a coordona grupele musculare în cursul mişcărilor voluntare-apar mişcări imprecise, ezitante). Acest semn trebuie luat în serios deoarece este premergător simptomelor enumerate anterior.
Gesturi salvatoare
Primul lucru pe care trebuie să-l facem atunci când un câine cade victimă unui şoc termic, este să-l udăm abundent pentru ca temperatura corporală să-i scadă şi pentru a-i stimula vasoconstricţia periferică. Orice metodă aplicată este bună fie că-i faci duş cu apă rece fie că îl înveleşti într-un cearceaf ud. Răcirea câinelui trebuie să fie rapidă şi brutală. Evoluţia simptomelor în astfel de cazuri poate surprinde prin rapiditate aşa că trebuie acţionat în mare viteză
Tratamentul medicamentos în cazul şocului termic
Atunci când şocul termic este instalat, simpla răcire externă a animalului cu apă nu este suficientă. Câinele trebuie dus la veterinar pentru a avea parte de îngrijiri intensive. Dacă starea este gravă i se vor pune perfuzii care au rolul de a-l hidratata. Tratamentul intravenos are rolul de a lupta împotriva eventualelor edeme cerebrale. Uneori tratamentul poate dura mai multe zile şi se face sub supraveghere medicală. Disfuncţiile renale pot fi tratate, uneori, prin dializă.
