Cum îngrijim un Golden retriever?
Această rasă se adaptează atât la viaţa în mediu rural cât şi la cea în mediul urban, la casă sau la bloc. Goldenul preferă o viaţă activă, alertă. Fiind un retriever prin excelenţă, ca şi apropiatul său văr, Labradorul, Goldenul este un înotător excelent, această activitate fiind recomandată tuturor câinilor din această rasă, indiferent de vârstă. De asemenea, Goldenul este un vânător înăscut, iubind la nebunie să aporteze. Această rasă suporta foarte bine variaţiile de temperatură. Cu toate acestea, vara este bine să aibă un loc umbros şi răcăros unde să se adăpostească şi apă proaspătă la discreţie. Iarna adoră să se joace în zăpada, nefiind sensibil la frig.
Cât priveşte frumoasa robă a Goldenului, este suficient ca aceasta să fie periată o dată sau de două ori pe săptămâna, iar în perioada de năpârlire, zilnic, pentru a accelera căderea părului mort. Îmbăierea este recomandată o dată la două-trei luni
Cu ce probleme de sănătate se confruntă rasa Golden retriever?
Displazia de şold – este o boală care se transmite genetic şi se caracterizează prin malarticulaţia şoldului.
Boli oculare:
Atrofia progresivă a retinei – este o degenerare progresivă a retinei care poate duce la orbire.
Cataracta – este o boală cu transmitere genetică ce afectează polul anterior al globului ocular, determinând tulburări vizuale. Pentru a monitoriza transmiterea acestei afecţiuni se controlează câinii folosiţi la reproducţie până la vârsta de 8 ani. Nu toate formele de cataractă descalifică exemplarele afectate.
Stenoza aortică – este o boală ereditară care afectează cordul, având efecte grave asupra întregului organism. Datorită îngustării diametrului aortic, cordul va fi nevoit să pompeze cu forţă şi frecvenţă mai mare, iniţial apărând hipertrofia miocardului, apoi dilataţia muşchiului cardiac şi, consecutiv, insuficienţa cardiacă.
Hipotiroidism – reprezintă o afecţiune a glandei tiroidă datorată atrofiei sau malfuncţiei acesteia. Se manifestă prin obezitate, latargie, probleme ale pielii şi blănii. Câinii afectaţi pot manifesta şi tulburări de reproducţie, cum ar fi: cicluri de călduri neregulate sau lipsa acestora, infertilitate atât la mascul cât şi la femele.
Alergii cutanate – sunt des întâlnite la această rasă, principalii alergeni fiind: înţepătura puricelui, polenul, praful, unele alimente.
Epilepsia – este o tulburare nervoasă cu caracter brusc şi recidivant, care se manifestă prin crize convulsive în care câinele îşi pierde cunoştinţa, apărând contracţii musculare generalizate sau localizate.
Elemente de standard
Standard FCI nr.111/29.01.1999
Ţara de origine: Marea Britanie.
Data publicării standardului original: 24.06.1987.
Utilizare: câine de vânătoare.
Clasificare FCI. Grupa a VIII-a retrieveri, câini de apă, aportatori, secţiunea 1 – retrieveri, cu probă de lucru.
Aspect general: armonios, bine proporţionat, activ, puternic, cu mişcare bine legată şi expresie blândă.
Temperament/Comportament: docil, inteligent, posedând abilităţi înăscute de lucru; blând, prietenos, sigur pe el.
Cap: bine proporţionat, fin cizelat.
Craniu: lat, fără a fi greoi.
Stop: bine definit.
Trufă: preferabil neagră.
Bot: puternic, lat, adanc; lungimea sa este aproape egală cu cea a craniului.
Maxilare/Dinţi: maxilare puternice; muşcătură în foarfece, perfectă, regulată, completă.
Ochi: maro închis, bine depărtaţi; marginile pleoapelor închise la culoare.
Urechi: de dimensiune medie, prinse aproximativ la nivelul ochilor.
Gât: zona de cuplare a capului cu gâtul este bine conturată; neted; musculos.
Corp: echilibrat; piept bine coborât în zona sternală; coaste bine coborâte şi rotunjite; zonă renală scurtă, puternică, musculoasă; linia superioară orizontală.
Coadă: bine prinsă, purtată la nivelul spatelui, lungimea sa ajungând până la jaret; vârful cozii nu este răsucit.
Membre anterioare: drepte, cu osatură bună; umeri bine inclinaţi; omoplat lung, având aceeaşi lungime cu braţul, astfel încât membrele anterioare, de la cot la sol, sunt bine dispuse sub corp; coate bine lipite de trunchi.
Membre posterioare: puternice, musculoase; gambe solide; genunchi bine angulaţi; jareţi bine coborâţi; aplomburi drepte; jareţii nu sunt răsuciţi nici înspre exterior, nici înspre interior; „coatele de vacă” reprezintă un defect grav.
Labe: compacte, rotunde, cu degete închise.
Alură: mers energic, cu impuls puternic; membrele se deplasează în planuri paralele cu axa corpului.
Robă: păr de acoperire cu fir drept sau uşor ondulat, formând franjuri; subpăr des, strâns pe corp, impermeabil.
Culoare: toate nuanţele de auriu şi crem; niciodată roşcat sau acaju; sunt admise câteva fire albe, dar numai pe piept.
Înălţimea la greabăn: masculi: 56 – 61 cm; femele: 51- 56 cm;
Greutate: masculi: 29 – 34 kg; femele: 25 – 29 kg.
Defecte: orice abatere de la standard se consideră defect şi se penalizează în funcţie de gravitatea abaterii respective.
N.B: Masculii trebuie să aibă două testicule normal dezvoltate, complet coborâte în scrot.
