În afara dresajului de disciplinare propriu-zis, care se poate compara cu proba de ,,impuse” de la patinajul artistic, există şi alte comenzi care sunt menite să asigure o ieşire din programul fix, robotic al pregătirii pentru examenele de lucru.
Astfel, de multe ori, stăpânii îşi doresc să-şi înveţe căţelul ,,să dea laba”.
Premergător acestei comenzi este, însă, necesar, să-l învăţăm să facă ,,şezi”, deoarece ridicarea lăbuţelor de la pământ se face foarte greu din poziţia ,,pe loc”. De aceea, de câte ori îl chemăm, după adoptarea poziţiei ,,şezi” în faţa stăpânului, putem să-i ridicăm cu mâna lăbuţa de la pământ, rostind în acelaşi timp comanda verbală ,,dă laba”.
După un anumit număr de repetări, câinele va ridica laba numai la comanda verbală, fără să mai fie necesară atingerea fizică a lăbuţelor.
După ce ,,dă noroc”, îl putem recompensa cu una din bucăţelele favorite de hrană. Această recompensare trebuie făcută însă numai după ce câinele dă laba singur, deci numai după un fapt pozitiv. Nu este deloc indicată acordarea recompensei în speranţa că patrupedul va ridica laba ulterior.
Deşi pare total nesemnificativă, ridicarea lăbuţei poate spori apropierea dintre stăpân şi câine, putând fi folosită în momentele de stres drept debuşeu pentru ieşirea dintr-o situaţie de maximă rutină.
Alte asemenea ,,comenzi ajutătoare” ar putea fi ,,joaca cu câinele”, poziţie de echilibru ,,sluj” sau un mod diferit de a merge la pas, de exemplu, printre picioarele stăpânului sau mersul ,,înapoi”.
Nu trebuie niciodată să uităm că, după un anumit număr de repetări ale aceloraşi comenzi, plictiseala instalată poate fi atât de mare încât, în loc să progresăm, batem pasul pe loc sau chiar regresăm. În aceste momente de criză, comenzile enumerate anterior pot reprezenta un mod activ de ieşire din impas.
