Câinii, ca şi oamenii, pot deveni obezi. Menţinerea greutăţii câinelui este esenţială dacă doreşti ca micul animal să ducă o viaţă lungă, fericită şi sănătoasă. Dar de ce obezitatea este dăunătoare pentru câine? Grăsimea depusă, exercită presiune asupra unor organe vitale şi facilitează creşterea tensiunii arteriale. Obezitatea afectează sistemul osos, muscular şi locomoţia. Deseori stăpânii nu sesizează problemele de greutate ale câinelui. Din contră, consideră că un animal gras este sănătos şi bine crescut. Rasele de câini predispuse la obezitate sunt: Labradorul, Cairn Terrierul, Ciobănescul Scoţian, Basset Hound, Beagle, Cavalier King Charles Spaniel.
Ce este obezitatea?
Obezitatea este acumularea excesivă de masă adipoasă în organism. Este forma cea mai obişnuită de malnutriţie la animale.
Obezitatea poate fi:
-patologică – este o formă rar întâlnită care necesită, în afara regimului, un plus de tratament adaptat bolii;
-banală prin supraalimentaţie – la această formă trebuie evitate terapiile medicale.
Cum ne dăm seama dacă un câine este supraponderal?
Când trăim zilnic cu un animal nu ne dăm seama când începe să ia în greutate.
Kilogramele în plus în plus pot fi identificate atunci când:
-la palparea cutiei toracice nu- i mai simţim coastele;
-nu i se mai distinge talia;
-are depuneri de grăsime la nivelul picioarelor posterioare;
-se deplasează cu greutate;
-este prost dispus;
-doarme mult;
-respiră cu greutate;
Cea mai simplă şi sigură metodă de a depista surplusul de greutate rămâne cântărirea periodică a animalului.
Care sunt cauzele obezităţii?
Se spune că obezitatea debutează cu un exces de greutate de 15% peste greutatea normală şi este confirmată când depăşeşte 25%. Ea este cauzată mai ales de un aport excesiv de calorii în raport cu nevoile animalului.
Principalele cauze ale obezităţii sunt:
–alimentaţia excesivă;
-lipsa exerciţiilor fizice;
-dezechilibre endocrine (hipotiroidie, sindromul Cushing) care pot să apară deşi câinele este hrănit normal;
-castrarea;
–tratamente prelungite cu unele medicamente;
-hrănirea câinilor cu mâncare gătită în casă, sau cu resturi de mâncare.
Studiile epidemiologice arată că tendinţele spre obezitate cresc cu vârsta animalului. O predispoziţie a câinelui tânăr la îngrăşare îl va duce cu siguranţă la obezitate când va deveni matur. Un studiu recent realizat la Munchen a demonstrat că relaţia stăpân-animal obez se caracterizează printr-un comportament antropomorfic accentuat. De exemplu, proprietarii animalelor obeze vorbesc mai mult cu ele, le acceptă în pat, şi consideră că exerciţiul fizic nu este important pentru animal. Nu este de mirare să constatăm că animalele obeze primesc mai multă mâncare decât cele cu o greutate normă. Acest studiu a mai arătat că proprietarii acestor câini sunt ei înşişi obezi şi inactivi.
Care sunt consecinţele obezităţii?
În primul rând, excesul de greutate reduce speranţa de viaţă şi diminuează starea de confort a câinelui. Obezitatea favorizează problemele respiratorii, cardiace, musculare, articulare, osoase, cutanate şi renale. De asemenea, un câine obez poate manifesta “rezistenţă la insulină”, ceea ce înseamnă că tratamentul va fi mai puţin eficient în cazul câinilor bolnavi de diabet. Obezitatea agravează displazia, boală de care suferă un număr important de câini maturi.

Consecinţe asupra scheletului
-un număr mare de patologii articulare (artită, ruptură de ligament, luxaţiile rotulei);
-agravarea unor boli deja existente: artroză, hernie de disc, displazie de şold, luxaţii ale rotulei.
Consecinţe asupra metabolismului:
-favorizează apariţia diabetului zaharat;
-sensibilitate mare la infecţii, în special la cele cutanate;
-intoleranţă la efort.
Tratamentul
Tratamentul obezităţii rămâne o provocare pentru medicul veterinar. Obiectivul ideal ar trebui să fie prevenţia şi nu tratamentul. Tratamentul se bazează în general pe trei etape: apropierea psihologică a proprietarului, exerciţiul fizic şi regimul alimentar.
1.Apropierea fizică a proprietarului.
Este o etapă esenţială care are drept scop motivarea proprietarului, prezentându-i-se cauzele şi efectele negetive ale obezităţii. De asemenea, i se vor prezenta avantajele unui animal sănătos. Explicaţiile clare, urmărirea animalului şi stabilirea unei curbe ponderale sunt elementele esenţiale pentru reuşita tratamentului.
2.Exerciţiul fizic
Are ca scop creşterea consumului energetic şi prevenirea pierderii masei musculare şi a mineralelor din oase. Creşterea activităţii fizice trebuie să se facă treptat. Este indicată o plimbare zilnică de 30 de minute. Efectul reducerii ponderale, asociată cu exerciţiul fizic, îmbunătăţeşte rezistenţa animalului.
3.Regimul alimentar
Regimul alimentar trebuie stabilit şi pus în aplicare cu ajutorul medicului veterinar. Să luăm exemplu un labrador adult. În mod normal, un câine din această rasă trebuie să aibă circa 35 kilograme.
Calculăm nevoile câinelui pentru a atinge greutatea ideală (adică 1700 kcal). Aşa că animalul va primi 60% din valoare pe zi. Ştiind că alimentele uscate aduc circa 3200 kcal pe kilogram, raţia câinelui ar trebui să fie de 300-350g de crochete pe zi. Atunci când atinge greutatea optimă, raţia va fi reechilibtrată cu o valoare energetică cu 10% peste valoarea regimului (350-400 g de crochete pe zi în cazul nostru). Acest tip de regim strict dar eficient este câteodată greu de suportat de stăpân, deoarece câinele încearcă să fure mâncare, este nervos şi iritat.
Valori energetice ale raţiei în funcţie de greutatea câinelui.
Greutatea dorită(kg) | Nevoile energetice care corespund greutăţii(kcal) | Valoarea energetică a raţiei prescrisă(kcal) |
5 | 400 | 250 |
10 | 700 | 400 |
15 | 900 | 550 |
20 | 1200 | 700 |
25 | 1300 | 800 |
30 | 1600 | 950 |
35 | 1700 | 1000 |
40 | 2000 | 1200 |
45 | 2200 | 1300 |
50 | 2300 | 1500 |
Cum prevenim obezitatea?
Pentru a evita un regim prea drastic, trebuie să prevenim apariţia obezităţii prin metode simple şi eficiente:
-nu lăsa câinele să se îngraşe în perioada de creştere;
-dă-i una sau două mese pe zi la ore fixe;
-ia castronul după cinci minute dacă nu a terminat de mâncat;
-nu depăşi nevoile energetice care corespund greutăţii optime a câinelui;
–menţine-l activ;
-cântăreşte-l regulat;
-suprimă-i celelale alimente din afara meselor principale.