Sfaturi Practice

Secretul echilibrului (II)

O grijă comună multor părinți este cum va reacționa câinele când își vor aduce bebelușul acasă. Mulți se tem că riscul îmbolnăvirilor celui mic poate crește. Uneori, câinele se va simți neglijat dar acest sentiment îi va trece repede, bineînțeles, cu ajutorul dumneavoastră. Nu uitați un amănunt: câinele nu trebuie dat la o parte, chiar dacă vă veți dedica marea majoritate a timpului celui mic. De aceea, cu mult timp înainte de nașterea copilului câinele trebuie pregătit pentru sosirea acestuia. Cum? Foarte simplu! Trebuie să aveți răbdare și să faceți totul cu dragoste și înțelegere.

Citește tot articolul
Sfaturi Practice

Secretul echilibrului (I)

Relația dintre câini și copii este cât se poate de naturală, dar, din cauza staturii … “minuscule” a celor din urmă și a comportamentului lor neprevăzut există câteva lucruri pe care proprietarii de animale sau părinții trebuie să le cunoască. Citind rândurile ce vor urma, părinții vor decide ce câine este mai potrivit pentru copii, și ce comportament trebuie să adopte în momentul în care într-o familie cu copii își face apariția un câine sau cum este integrat un bebeluș într-o familie ce are deja un patruped.

Alegerea câinelui potrivit la momentul potrivit!
Trebuie menționat de la început că nu orice câine este potrivit pentru un copil și, de asemenea, nu orice copil este potrivit pentru un câine! Marea majoritate a problemelor dintre câini și copii este cauzată de vârsta prea mică a celor din urmă. Dacă aveți un copil mai mic de 6 ani, gândiți-vă bine înainte de a alege un câine anume. De exemplu, cei de talie mare crescuți pentru pază și protecție și care sunt “renumiți” pentru agresivitatea lor ies automat din discuție! Chiar dacă vă doriți un astfel de câine, renunțați la idee! Câinii mari, energici, vioi, care aleargă toată ziua prin casă sau prin curte, se pot “ciocni” de micuț, rănindu-l involuntar. Nici câinii care suferă de așa-numitul “lătrat excesiv” nu constituie alegerea ideală pentru o familie cu copil mic.

Citește tot articolul
Comportament

Recompensa în dresaj – o armă cu două tăișuri

În dresajul modern, lucrul fără recompensă este practic imposibil. Modul în care aceasta este folosită, însă, poate avea influențe surprinzătoare asupra rezultatelor. Uneori, în loc de răspunsul scontat, se poate obține unul opus.

Educația câinelui trebuie să înceapă de la vârstă fragedă. Atunci când puiul este adus acasă, probabilitatea ca acesta să facă scandal încă din prima noapte, din cauza lipsei fraților și a mamei, este foarte mare. Ar fi o greșeală să-l luați în pat cu dumneavoastră, deoarece, odată obișnuit astfel, ori de câte ori va rămâne singur va scânci îndelung. Dacă plânge, nu trebuie să vă faceți imediat apariția și să-l hrăniți, fiindcă va repeta ,,stratagema“ din ce în ce mai des, pentru a primi hrană pe timpul nopții. Simpla dumneavoastră apariție poate fi considerată o recompensă, deci, în cazul în care în prima noapte țipă, este preferabil fie să nu vă arătați deloc, fie, dacă nu suportați zgomotul, să-l certați, scuturându-l ușor de ceafă, așa cum făcea mama lui când puiul era în cuib.

Citește tot articolul
Rase

Ciobănescul românesc carpatin (III)

DEFECTELE ELIMINATORII:
❖ exemplare agresive, temătoare sau apatice;
❖ exemplare clar atipice, cu aspect ce aminteşte de acela al molossoizilor;
❖ lipsa unui P3 şi a unui alt dinte, lipsa unui canin, lipsa unui P4, lipsa unui molar sau lipsa a trei dinţi sau a mai multora (fără PM1);
❖ prognatism superior; prognatism inferior, muşcătură în cleşte;
❖ osatură foarte fină;
❖ cutie toracică insuficient dezvoltată;
❖ lipsa subpărului, păr altfel decât scurt pe cap şi pe feţele anterioare ale membrelor, păr creţ sau grifonat, păr sârmos, păr lung, moale, mătăsos, formând cărare pe la mijlocul spatelui;
❖ depigmentare importantă a pleoapelor, a trufei, a pielii sau a buzelor;
❖ heterocromie oculară (ceacâr);
❖ culoare maro, tigrat, galben sau bălţat cu aceste culori;
❖ exemplare adulte cu o talie sub 62 cm la masculi şi sub 58 cm la femele.

Citește tot articolul
Rase

Ciobănescul românesc carpatin (II)

COMPORTAMENTUL/CARACTERUL: câine de pază înnăscut şi curajos; se remarcă prin ataşamentul instinctiv, necondiţionat faţă de turme şi faţă de stăpânul său; este un câine demn, calm şi echilibrat.


CAPUL: tip lupoid.
REGIUNEA CRANIANĂ: Ciobănescul Carpatin este un câine mezocefal, cu cap puternic, dar nu greoi; fruntea este lată şi uşor bombată. Craniul este mai lat între urechi şi se îngustează progresiv către stop; silonul frontal este destul de lung şi suficient de bine marcat.
Stop moderat, niciodată prea marcat, dar nici şters.
REGIUNEA FACIALĂ: Trufa: este mare, lată şi întotdeauna neagră.
Botul: puternic, cu o secţiune aproximativ ovală, uşor tronconic; lungimea botului este uşor mai mică sau cel mult egală cu lungimea craniului.
Buzele: groase, bine pigmentate, bine aplicate, cu o comisură bine închisă.
Maxilarele/dinții: maxilare puternice, solide şi drepte; dantură puternică; muşcătură în foarfecă; arcadele incisive sunt uşor rotunjite.
Obrajii: uscăţivi, maseteri puternici dar niciodată proeminenţi, pielea este bine întinsă.
Ochii: migdalaţi, uşor oblici, nu prea mari în raport cu dimensiunile craniului, de culoare brun-închis; nu sunt proeminenţi, nici înfundaţi în orbită; pleoapele sunt negre şi îmbracă bine globul ocular.
Urechile: nu prea mari, triunghiulare, prinse puţin mai sus faţă de linia ochiului, cu extremitatea uşor rotunjită, bine lipite pe obraji.

Citește tot articolul
Rase

Ciobănescul românesc carpatin (I)

Carpatinul este un câine masiv, de talie mare, derivând din Canis Familiaris Matris Optimae, folosit de ciobanii români din munții Carpa]i de multe secole. Este calm și echilibrat din fire, dar irezistibil în teritoriul său de acțiune. Are un fizic rezistent și constituție robustă. Impresia generală este a unui câine viguros, impunător, semeț și foarte agresiv la nevoie. Nu aparține categoriei de câini molossoid.

Fără a fi câini sângeroşi, dresaţi pentru lupte, Ciobăneştii Carpatini se luptă la nevoie cu adversari de o talie şi o greutate de 2-10 ori mai mare decât a lor. Se poate spune că se nasc şi cresc cu simţul datoriei până la sacrificiu. Ei însoţesc întotdeauna turmele şi ciobanii fără să fie stimulaţi cu biciul, precum în cursele de câini nordici, îndurând zile în şir condiţii extrem de dure (ploaie, frig, foame etc). Înfruntă deopotrivă ceata de lupi, ursul sau prădători din rândul oamenilor, dar se dovedesc nebănuit de supuşi şi blânzi cu turmele şi stăpânii lor, ori cu copiii.
Rasa, selecţionată în decursul a sute de ani de către ciobanii din Munţii Carpaţi, este reprezentată de exemplarele care au o textură a părului compusă din subpăr moale şi des şi păr tector semiaspru; împreună formează o îmbrăcăminte abundentă, protejând animalul de frig, dar şi de umezeala produsă de ploaia şi ninsorile la care de regulă este expus. Ansamblul de păr şi subpăr este mai lung în jurul gâtului – coama – şi pe partea din spate a membrelor. Culoarea este cenuşie, sur-lupie sau vânătă, uneori cu spicul părului negru sau cu masca neagră; poate avea marcaje albe pe cap, piept sau membre, fără ca aceste marcaje să fie predominante. Nu este o rasă molossoidă.

Originile rasei
Ciobănescul Românesc Carpatin este un câine de zonă alpină selecţionat dintr-o rasă endemică existentă în spaţiul Carpato – Danubian. Ciobănescul Carpatin se găseşte cu preponderenţă în zona Munţilor Călimani şi Rodnei precum şi în zonele adiacente: Bistriţa Năsăud, Neamţ, Valea Bistriţei Moldoveneşti (de la izvoare până la Buhuşi), Mureş, Valea Dornei, Valea Bistriţei Aurii. De asemenea, efective semnificative găsim şi în următoarele zone: Argeş, Prahova, Dâmboviţa şi Bucureşti. Câinii ciobăneşti din zona Rucăr, reprezintă un soi de strămoşi ai Ciobănescului Carpatin şi conservă caracterele descrise în Standardul făcut de Institutul Zooveterinar din Bucureşti în 1934, discutat de specialiştii vremii în revista “Carpaţii”. Câinii din zona Rucăr sunt un fel de carpatini suri arhaici.
În urma studiului realizat asupra câinilor ciobănesti româneşti existenţi, Institutul Naţional Zootehnic a ajuns la concluzia că, cel mai reprezentativ tip de câine ciobănesc românesc este derivat din ramura de câini preistorici denumită “Canis matris optimae“ despre care se precizează că a trăit în epoca bronzului şi este considerat strămoş al tuturor câinilor ciobăneşti actuali“.

STANDARDUL RASEI
ORIGINE: ROMÂNIA
UTILIZARE: Câine ciobănesc utilizat de secole de către ciobanii români din Carpaţi pentru paza turmelor, fiind în acelaşi timp şi un excelent câine de pază.
CLASIFICARE FCI: Grupa I
Câini ciobăneşti şi de cireadă (fără câinii de cireadă elveţieni)
Sectiunea 1.1 – Câini ciobănești
Fără probe de lucru.
SCURT ISTORIC: Primul standard a fost redactat în 1934 de către Institutul Naţional de Zootehnie. Acest standard a fost modificat şi reactualizat în 1982, 1999 şi 2001 de către Asociaţia Chinologică Română.
La 30.03.2002 Comisia Tehnică a A.Ch.R a adoptat standardul în conformitate cu modelul propus de Federaţia Chinologică Internaţională.
ASPECTUL GENERAL: câine ciobănesc de talie destul de mare, agil, niciodată greoi, aspectul general fiind acela al unui câine viguros; corp rectangular, crupa lată, uşor înclinată, cutie toracică amplă şi înaltă, umăr lung şi uşor înclinat; dimorfismul sexual este bine marcat, masculii trebuind să fie mai înalţi şi mai puternici decât femelele.

Sanatate

5 sfaturi pentru o viață bună alături de un câine bătrân

Ca şi oamenii, câinii care au o vârstă înaintată au nevoi specifice. Este foarte important să înveţi să le observi comportamentul şi să le acorzi o mai mare atenţie, deoarece o îngrijire adecvată va face ca sfârşitul vieţii să le fie mai frumos şi mai liniştit.

Când începe bătrânețea?
Vârsta de la care debutează bătrâneţea depinde de la o rasă la alta. Astfel, câinii de talie mare îmbătrânesc mai repede (de la 6-7 ani), pe când cei de talie mică începând de la 10 ani. Din momentul în care blana li se grizonează, mersul li se îngreunează din cauza durerilor articulare, câinele are nevoie de o îngrijire specială pentru a rămâne în formă.

Citește tot articolul
Comportament

Învață-l să dea lăbuța!

În afara dresajului de disciplinare propriu-zis, care se poate compara cu proba de ,,impuse” de la patinajul artistic, există şi alte comenzi care sunt menite să asigure o ieşire din programul fix, robotic al pregătirii pentru examenele de lucru.
Astfel, de multe ori, stăpânii îşi doresc să-şi înveţe căţelul ,,să dea laba”.
Premergător acestei comenzi este, însă, necesar, să-l învăţăm să facă ,,şezi”, deoarece ridicarea lăbuţelor de la pământ se face foarte greu din poziţia ,,pe loc”. De aceea, de câte ori îl chemăm, după adoptarea poziţiei ,,şezi” în faţa stăpânului, putem să-i ridicăm cu mâna lăbuţa de la pământ, rostind în acelaşi timp comanda verbală ,,dă laba”.

Citește tot articolul
Sfaturi Practice

Soarele prieten sau dușman pentru câinele tău?

Expunerea animalului la razele solare sau la temperaturi prea ridicate produce tulburări grave, care constituie sindromul de insolaţie sau şoc termic. Insolaţia este cauzată de o combinaţie de temperaturi ridicate, umiditate, deshidratare şi ventilaţie redusă. Insolaţia constituie un pericol major pentru câini. În ciuda multor avertizări din partea organizaţiilor pentru ocrotirea animalelor, este un lucru trist că mulţi câini mor din cauza insolaţiei sau arsurilor solare, fiind lăsaţi singuri în vehicule, în zilele fierbinţi de vară.

Insolația
Insolaţia apare brusc cu febră puternică (până la 43 grade Celsius), respiraţie gâfâitoare şi privire pierdută. Bătăile cordului sunt puternice şi accelerate, mucoasele aparente intens congestionate şi, pe măsură ce boala progresează, dispneea se accentuează tot mai mult, în urma instalării edemului pulmonar.

Citește tot articolul
Sfaturi Practice

CUM SĂ DEVII CRESCĂTOR PROFESIONIST (II)

Ce să cumpărăm: căței de șapte săptămâni sau de vârstă mai apropiată de aceea a unui adult?
Dacă aveţi resurse pentru a cumpăra, sau reuşiţi să ajungeţi la o înţelegere cu crescătorul, împrumutând câinele pentru o anumită perioadă de timp, vă recomand să alegeţi un câine adult care a confirmat că poate transmite urmaşilor caracterele rasei. Preţul va fi evident mai mare decât al unui căţel de două luni, dar investiţia merită cu adevărat.
Dacă aţi intrat în posesia unor buni reproducători, tot ce aveţi de făcut este să le oferiţi condiţii corespunzătoare în canisa dumneavoastră, să-i dresaţi conform cu cerinţele standardului şi să alegeţi corect perechile pentru reproducere. Pare simplu, nu-i aşa?

Citește tot articolul