Rase

TECKELII (VII)

Teckel cu păr sârmos
Păr: cu excepţia botului, a sprâncenelor şi a urechilor, pe restul corpului, părul de acoperire este întrepătruns de subpăr şi este perfect şi regulat culcat pe corp, des şi sârmos; botul prezintă o barbă net marcată, iar sprâncenele sunt stufoase; urechile sunt acoperite cu un păr mai scurt decât cel de pe corp, aproape neted; coada este bine şi regulat acoperită cu păr bine culcat pe piele.

Culoare: de obicei, culoarea mistreţului în nuanţe mai deschise sau mai închise, sau culoarea frunzelor uscate. În rest, este valabil tot ce s-a spus despre culoarea Teckelului cu păr scurt (subpunctele 1-3)

Citește tot articolul
Rase

TECKELII (VI)

Membre anterioare: puternic musculari- zate, bine angulate; văzute din faţă, sunt uscate, drepte, cu osatură bună; labele sunt orientate spre înainte.
Umăr: musculatură bine reliefată, omo- plat lung, oblic şi bine lipit de torace
Braţ: de aceeaşi lungime ca omoplatul, cu care trebuie să formeze un unghi aproape drept; osatură puternică şi muşchi bine dezvoltaţi. Braţul este lipit de coaste, dar având o mişcare liberă.

Coate: nu trebuie să fie nici orientate către interior dar nici către exterior.
Antebraţ: scurt, dar suficient de lung pentru ca distanţa de la stern la sol să fie 1/3 din înălţimea la greabăn.
Carpiene: un pic mai apropiate între ele decât articulaţiile umerilor.
Metacarp: văzut din profil, nu trebuie să fie nici perfect drept, dar nici clar înclinat spre înainte.

Citește tot articolul
Rase

TECKELII (V)

“What`s in a name?”
“Câine bursucar” (“Bibarhund” sau ”Dachshund” în limba germană), Teckel, “şoricar” …oricare ar fi denumirile sale, este cert că acestea sunt strict legate de activităţi le sale vânătoreşti sau de aspectul fizic inconfundabil în lumea canină. Dar de unde vine numele “Teckel” (care, în trecut, se scria “Tekel”)? Unii cercetători au înaintat o ipoteză foarte controversată, potrivit căreia hieroglifele scrise pe basorelieful egiptean din timpul celei de-a XIII-a dinastii faraonice (anii 1500 î.Hr.), care înfăţişa un câine cu picioare scurte, erau TQL. Raportându-se la cuvântul egiptean “tekal” sau “tekar”, care însemna “nestăpânit”, “neastâmpărat” sau “plin de curaj”, această inscripţie se presupune că ar sta la originea cuvântului modern “Teckel”.

Citește tot articolul
Rase

TECKELII (IV)

Debutul Teckelului în chinologie
De-a lungul secolului al XVIII-lea, dar şi în secolul al XIX-lea, Teckelul a început să fie răspândit în Europa. Fiecare varietate – cu păr lung, cu păr scurt sau cu păr sârmos, şi-a urmat propriul destin. În Anglia, Teckelul a fost recunoscut în 1873, urmând ca doi ani mai târziu, în 1875, un Teckel să câştige Best in Showul unei expoziţii canine de la Cristal Palace, din Londra. Tot în Anglia, în 1881, a fost creat şi primul club al rasei “English Dachshund Club”.

Se poate spune că britanicii erau în mod excepţional îndrăgostiţi de acestă rasă, începând cu regina Victoria, care devenise proprietară de Teckel din 1893. Atât de imensă era dragostea reginei pentru Teckeli încât, la moartea câinelui ei favorit, a cerut să i se construiască acestuia un mausoleu.

Citește tot articolul
Rase

TECKELII (III)

Teckelul cu păr sârmos – un vânător de mare clasă!
În secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, nu au fost consemnate lucrări sau documente despre felul în care au fost crescuţi şi selecţionaţi Teckelii cu păr sârmos. Cu toate acestea, specialiştii au căzut de comun acord că aceştia au luat naştere în urma încrucişărilor dintre Teckelul cu păr scurt, Schnauzerul, Dandie Dinmont Terrier, Scottish Terrier şi Pinscherul. Însă, această teorie avea să ridice nenumărate semne de întrebare, deoarece majori- ta tea acestor încrucişări, făcute pentru îmbunăţirea calităţilor de lucru ale rasei şi pentru aspectul ei fizic, nu au fost dintre cele mai bune.

Citește tot articolul
Rase

TECKELII (II)

Este greu de stabilit care este legătura acestora cu Teckelii actuali, însă un lucru este sigur: earu foarte căutaţi şi apreciaţi pentru remarcabilele abilităţi în vânătoarea la vizuină. Într-o anumită epocă, aceşti câini de vânătoare cu picioare scurte, corpuri lungi, urechi prinse jos şi coadă curbată, menţionaţi şi în lucrarea lui Jacques du Fouilloux, “Tratat de vânătoare” (1561), beneficiau de o lege promulgată de regele francez Dagobert I, prin care, cei care furau sau ucideau un asemenea câine, erau aspru pedepsiţi.

Citește tot articolul
Rase

TECKELII (I)

Dibaci câine de vânătoare şi iubitor companion, Teckelul – poreclit “şoricar”, “câine la metru” sau “salam cu picioare” – “stăpânul” de necontestat al grupei a IV-a FCI este, în ciuda staturii sale mignone, un câine foarte curajos, inteligent, alert, cu o înfăţişare aparte, de neconfundat în lumea chinologică. Acest câine mititel, cu un aspect fizic particular, a cunoscut un succes fulminant în anii ‘70, în Europa, mai ales în ţara sa de origine, Germania, unde evoluţia sa era condiţionată de regulile stricte impuse de vânătoare. Teckelul a fost şi este în continuare utilizat în vânătoare la vizuină, demonstrându-şi abilităţile în prinderea vulpilor şi a viezurilor.

Citește tot articolul
Sfaturi Practice

Cum să tăiaţi unghiile câinelui (II)

Aşteptaţi cu răbdare momentul în care câinele s-a liniştit şi nu se mai foieşte, asiguraţi-vă că aţi aşezat foarfeca în mod corespunzător şi tăiaţi cu blândeţe 2-3 unghii.Există şi câini care stau liniştiţi când este vorba de tăierea unghiilor şi în acest caz vă puteţi considera o persoană norocoasă. Metoda cea mai eficientă este să tăiaţi unghiile câte puţin şi des. Important este să îndepărtaţi vârfurile unghiilor, astfel încât acestea să nu atingă solul. Totuşi, nu este necesar să-i tăiaţi câinelui toate unghiile odată.

Citește tot articolul
Sfaturi Practice

Cum să tăiaţi unghiile câinelui (I)

Unghiile câinelui cresc în mod constant şi de aceea este foarte important să ştiţi cum şi când trebuie tăiate, evitând eventualele complicaţii care pot apărea pe parcursul acestei operaţii.
În cazul în care câinele stă mai mult afară şi merge pe suprafeţe dure (asfalt, pietriş, etc.) nu va fi nevoie prea des să i se taie unghiile, deoarece acestea se tocesc singure. Pentru câinii de apartament sau pentru cei care merg mai mult pe iarbă sau nisip, tăierea unghiilor este o operaţiune esenţială. Pentru a nu provoca dureri patrupedului şi pentru a evita apariţia unor malformaţii trebuie să cunoaşteţi câteva detalii ale acestei proceduri.

Momentul potrivit
Câinii sunt deseori refractari când vine vorba de tăierea unghiilor, de aceea este foarte bine să începeţi această operaţiune din primele luni de viaţă ale câinelui şi, în acelaşi timp, să cereţi câteva informaţii medicului veterinar.

Citește tot articolul
Sfaturi Practice

Cele 7 trucuri ale fericirii

Cine nu-și dorește să aibă o viață fericită, lipsită de grijile și problemele cotidiene, “condimentată” doar cu voie bună și multă, multă veselie? Nu doar oamenii sunt dornici de un trai liniștit ci și scumpii noștri câini! Așa cum noi încercăm (și uneori chiar reușim!) să aducem fericirea în viața noastră, același lucru trebuie să-l facem și pentru prietenii noștri de suflet. Nu este ușor, dar nici imposibil! Merită să încerci să-ți faci câinele fericit!

1 Un câine sănătos este un câine fericit. Deci, pentru a dobândi o “sănătate de fier” câinele trebuie să beneficieze în primul rând de o alimentație adecvată. Dacă ai devenit de curând proprietarul unui cățeluș nu uita că acesta are nevoie de o hrană specială, cu un nivel ridicat de energie dar adaptată și abilității sale încă nedezvoltată de a digera.

Citește tot articolul